Întrebări frecvente

【Î】Fiica mea cea mare are 3 ani și 7 luni. A trecut 1 an și 2 luni de când s-a născut cea de-a doua fiică, dar cea mare se comportă ca un bebeluș. Vrea să bea lapte din sticlă cu biberon și folosește cuvinte de bebeluș. Uneori, se cuibărește în mine prea mult și nu înțelege ce-i spunem pentru că se agită prea tare. În timpul săptămânii, stă lipită de mine. Le țin în brațe și în spinare pe ambele fete: una de 20 kg, iar cealaltă de 8 kg. Apoi, la sfârșit de săptămână, stă lipită de tatăl ei. Oare contactul fizic dintre noi nu este suficient? Ar trebui să o acceptăm așa cum este pentru o vreme? Sunt ingrijorată.

【R】Toți copiii demonstrează la un moment dat comportamentul de bebeluș. În acel moment, satisfaceți-i nevoia, oferindu-i o îmbrățișare strânsă de 8 secunde. Este important să-i acordați prioritate celei de-a doua fiice, deoarece încă este mică. În aceste momente, spuneți-i fiicei celei mari: „Te rog să mă lași ○○, pentru că sora ta plânge”. Exprimați-vă cu iubire, apoi, pe măsură ce vă ocupați de a doua fiică, spuneți-i: „Când erai copil, am avut grijă și de tine.” Când vă așteaptă cu răbdare, lăudați-o pentru că a reușit să facă acest lucru. Dacă îi satisfaceți nevoia, acordându-i prioritate, comportamentele ei de bebeluș vor dispărea.
De asemenea, vârsta de 3 ani este vârsta independenței. Dar aceasta nu înseamnă că cei mici se pot despărți complet de părinți. Este vârsta când au propriile idei și sunt capabili să se despartă treptat de părinți, concentrându-și atenția asupra lumii exterioare. Ați putea crede că cea mică este rebelă pentru că încearcă să aibă propriul ei drum. Deseori se va cuibări în Dvs., ceea ce înseamnă că, de fapt, se pregătește să renunțe la Dvs.. În aceste momente, dacă acceptați situația ei ca parte a procesului de creștere, va fi satisfăcută, va face pași spre independență și va crește armonios. Dacă cererile ei nu jignesc pe nimeni sau nu sunt egoiste, încercați să le acceptați. În acest fel, situația se va schimba. Va fi creată o relație de încredere între Dvs. și fiica Dvs., iar ea va putea să vă asculte. Dacă vă schimbați modul în care vedeți lucrurile sau cum comunicați cu ea, situația se va schimba. Mulțumiți-o printr-o îmbrățișare strânsă. Când vrea să se cuibărească, lăsați-o și consolidați relația dintre Dvs. și fiica Dvs.

【Î】Fiul meu are 5 ani. E foarte sensibil. Dacă îl cert, plânge și țipă. Dacă îl avertizez ușor, repetă cuvintele: „Te urăsc!” De asemenea, își lovește tatăl lui, sora lui mai mică și pe mine. Fiul meu rebel mă obosește zilnic. Faptul că îl cert nu este eficient, dar nu este nici bine să-l răsfăț prea mult. Ce ar trebui să fac?

【R】Această situație vă arată că fiul dumneavoastră are nevoie de iubirea Dvs. Arătați-i că-l iubiți, oferindu-i o îmbrățișare strânsă de 8 secunde. Acordați-vă un timp doar pentru voi doi și arătați-i cât de mult îl iubiți. Întrebați-l ceva simplu atunci când este într-o stare bună și îmbrățișați-l. În timp ce-l îmbrățișați sau îl mângâiați pe cap sau pe corp, spuneți-i: „Îți mulțumesc că m-ai ajutat. Te iubesc foarte mult ○○ (numele său).” Pielea este numită „locul inimii și iubirii”. Dacă aveți suficient contact fizic cu fiul Dvs., el va simți cu siguranță iubirea pe care i-o purtați, iar atitudinea lui se va schimba.

【Î】Fiica mea are 2 ani și 9 luni. Uneori, nu vorbește clar în fața mea. Cu toate acestea, mi s-a spus că a vorbit clar când am lăsat-o o vreme la casa unui prieten. Când o cert, nu înțeleg uneori ce spune. Chiar dacă vorbesc frumos cu ea, îmi răspunde mormăit. Vorbește într-un mod în care ea este singura care înțelege ce zice. Cum ar trebui să comunic cu ea?

【R】 Probabil o răsfățați. Nu trebuie să vă gândiți la ea în mod negativ, doar pentru că poate vorbi clar atunci când nu este acasă. Copiii își doresc să crească mari. Acceptați-o cu zâmbetul pe buze și mulțumiți-o. Uitați-vă în ochii ei și ascultați-o serios.
De asemenea, în viața de zi cu zi, citiți cât mai multe cărți cu ea. Când îi citiți cărți cu imagini, aveți timp să comunicați cu ea, precum și să o învățați să pronunțe corect și să-și îmbogățească vocabularul. Credeți în dezvoltarea ei și comunicați cu răbdare.
Cu siguranță înțelege când face ceva rău, deoarece capacitatea ei de înțelegere i se dezvoltătreptat. După ce îi spuneți că ceea ce a făcut nu este bine, chiar dacă spune ceva, lăsați-o în pace. Dați-i o îmbrățișare strânsă și lăudați-o când își corectează atitudinea.

【Î】 Fiica mea are 3 ani și 9 luni. Brusc a început să se bâlbâie la vârsta de 3 ani și 6 luni. Nu spune primul sunet din cuvinte. Dacă îi spun „Relaxează-te și vorbește rar”, poate vorbi fără probleme. Am crezut că bâlbâiala va dispărea în timp, dar în ultima vreme s-a înrăutățit. Acest lucru mă îngrijorează. La început, nu mi-am făcut prea multe griji, deoarece cartea doctorului Makoto Shichida spune: „Copiii de această vârstă pot uneori începe să se bâlbâie brusc”. Totuși, am început să mă îngrijorez, când bâlbâiala ei s-a agravat foarte tare. Fetița mea este ambidextră. Poate ține bețișoarele și creioanele cu mâna stângă, dar folosește foarfeca și aruncă mingea cu mâna dreaptă. Oare acest lucru are de-a face cu bâlbâiala ei?

【R】Știm că bâlbâiala ei vă îngrijorează, însă de multe ori copiii încep să se bâlbâie brusc, atunci când se face tranziția de la emisfera dreaptă la emisfera stângă. Pot înțelege diverse lucruri și vor să-și transmită ideile. Cu toate acestea, nu știu cum să vorbească pentru că încă nu pot face bine trecerea între emisfere. De aceea, se bâlbâie. Dacă ne facem prea multe griji în legătură cu copiii, situația lor se înrăutățește uneori. Cea mai bună cale este de a comunica în mod natural cu ei, fără să vă faceți griji. Circuitele cuvintelor vor fi create cu fermitate.
Pe de altă parte, încercați să vă ajutați copilul să se relaxeze îmbrățișând-l, spunându-i cuvinte de laudă și arătându-i cât de mult îl iubiți. Pe măsură ce veți proceda astfel, fetița nu se va bâlbâi. Nu este bine să comunicați cu ea, când sunteți îngrijorată pentru a nu-i transmite starea dvs. Comunicați cu ea, pe măsură ce vă imaginați că vorbește fără probleme. De asemenea, este bine să îi oferiți sugestii bune aplicând metoda celor cinci minute de sugestii, cum ar fi: „Poți vorbi fără probleme și ușor. Te poți relaxa și vorbi.” Este extraordinar că fetița este ambidextră. Nu trebuie să vă faceți griji, deoarece ea pare să aleagă ce mână să folosească în funcție de situație. Lăsați-o să-și folosească ambele mâini.

【Î】Fiica mea are 2 ani și 3 luni. Când se află într-o dispoziție bună, ne uimește modul minunat în care ne răspunde. Cu toate acestea, pare să aibă un ego puternic. Odată ce începe un tantrum, aruncă cu lucrurile din jurul ei, se întinde pe jos și în cele din urmă, plânge.
Chiar dacă îmi cer scuze, nu mă ascultă niciodată. Ce ar trebui să fac pentru ea în aceste situații?

【R】În aceste momente, încercați să o lăsați așa pentru puțin timp și lăudați-o când nu mai plânge. Dacă încercați să o faceți să fie într-o dispoziție bună sau vă cereți scuze, acest lucru va avea un efect negativ asupra ei. Ea va învăța că atunci când va plânge, veți încerca să o faceți să se simtă mai bine sau să-i cereți scuze. Nu va putea să-și dezvolte abilitățile de autocontrol și va fi egoistă. Când plânge sau aruncă cu ceva, lăsați-o în pace, însă supravegheați-o pentru a vă asigura că nu se află în pericol.
Apoi, când se calmează, vă rog să o lăudați, îmbrățișând-o strâns. „Nu mai plângi. Minunat!” Fetița va învăța că nu veți comunica cu ea atunci când plânge sau se comportă agresiv. De asemenea, va afla despre suportarea unor situații dificile, descoperind că o acceptați, lăudați și îmbrățișați când ea rabdă. Când se calmează, atunci este ocazia pentru disciplină. Copiii se vor îmbunătăți prin îmbrățișări și laude.

【Î】Fiul meu a început să meargă la vârsta de 8 luni. La vârsta de 10 luni a învățat să meargă încălțat. Am crezut că acest lucru s-a datorat faptului că este băiat. Cu toate acestea, el nu stă în scaunul de mașină, dacă i se pune centura. De asemenea, urcă pe spatele canapelei și încearcă să scoată toate cărțile din bibliotecă. Îi spun, „Nu face asta”. Totuși, nu știu când ar trebui să-l cert sau să-l laud.

【R】Fiul Dvs. a început să meargă singur, ceea ce arată că este foarte curios. Aceasta este perioada în care vrea să facă sau să atingă totul. Cu alte cuvinte, este timpul pentru experimentare și învățare. Majoritatea copiilor de vârsta lui vor face ceva fără să gândească dacă este bine sau rău, deoarece nu pot face diferența. Dacă îi interziceți să facă ceva spunând: „Nu face asta”, el își va pierde independența și curiozitatea. Dacă face o năzbâtie, încercați să ignorați acest lucru. Cu toate acestea, când face ceva periculos sau necăjește pe cineva, vorbiți cu el pe un ton autoritar. În aceste cazuri, arătați-vă îngrijorarea și repetați-i ce nu trebuie să facă, chiar dacă lui îi place. De exemplu, „Scaunul de mașină pentru copii este necesar pentru a nu te răni” sau „Dacă te supraveghez ca să mă asigur că nu vei cădea, poți să te urci puțin pe spatele canapelei”.
Apoi, stabiliți un standard al disciplinei, cum ar fi: „Îl voi ierta până în acest punct, dar dacă trece de acel punct nu-l voi ierta.” Dacă încercați să-i comunicați standardele Dvs., el va fi capabil să înțeleagă treptat diferența dintre comportamentul bun și unul mai puțin potrivit fără a deveni confuz.

【Î】Fiica mea are 2 ani și 4 luni. Acasă e ascultătoare, însă când ieșim afară, aruncă cu lucrurile din jurul ei și nu ascultă ceea ce spun.
Comportamentul ei mă îngrijorează. Face activități fără să întâmpin dificultăți și am putut să văd și unele rezultate. Chiar și atunci când îi atrag atenția, ea se uită în altă direcție. Deși știe că e nu bine ce face, pare că vrea să mă supere.

【R】Există multe lucruri în afara casei, de care fiica Dvs. este interesată. Ea se află într-o perioadă de experimentare și învățare.
Acum, vrea să facă totul. Totuși, este timpul să îi spuneți serios ceea ce nu poate face pentru că nu este bine sau pentru că este periculos. De asemenea, ar trebui să comunicați cu ea folosind acasă o atitudine consecventă. Aveți grijă să comunicați cu ea în mod constant.
De asemenea, ea încearcă să vă supere pentru că încearcă să vă atragă atenția. Pentru a schimba atitudinea unui copil, este important să verificați modul în care părinții comunică cu aceștia. Faceți tot posibilul pentru a crea o relație între dvs. și fiica dvs., care să se bazeze pe suficient contact fizic și împărtășirea iubirii. Apreciați conversațiile cu ea și ascultați serios ideile și sentimentele ei.
Copiii au mare încredere în oamenii care-i acceptă și îi privesc într-un mod pozitiv. Dacă își deschide inima și Dvs. la fel, relația devine mai puternică, iar problemele pe care le aveți vor dispărea. Stimularea pielii este o modalitate de bază de a ne transmite iubirea. Arătați-i că o iubiți, prin îmbrățișare și contact fizic.

【Î】După ce fiica mea a intrat la școala primară, adesea se află într-o dispoziție proastă. Cred că se află într-o etapă rebelă. Cu toate acestea, în calitate de părinți, ne îngrijorăm în legătură cu ce ar trebui să facem pentru ea.

【R】Probabil, este stresată în noul mediu în care se află. Lăsați-o să se relaxeze. Baza pentru rezolvarea acestei probleme ar fi să-i comunicați iubirea Dvs. Dimineața, faceți-vă timp pentru a interacționa fizic cu ea, cum ar fi să o îmbrățișați și să-i spuneți: „Bună dimineața” și să-i mângâiați capul. De asemenea, spuneți-i câteva cuvinte pozitive. Concentrați-vă pe punctele ei forte, acceptând-o și lăudând-o:”Zâmbetul tău este minunat”, „Ce frumos știi să saluți”.
Ea se va liniști când va avea încredere în propriile puteri. Cereți-i ajutorul în casă, rugând-o să vă ajute la anumite sarcini pe care le poate face. De exemplu, cereți-i să ude florile, să curățe holul de la intrare sau să curețe baia. Spuneți-i: „○○ (numele ei), te-am lăsat pe tine să o faci, așa că te rog să te ocupi de………” Atunci când le face, vă rugăm să o lăudați.

【Î】 Fiul meu va împlini în curând 1 an și 10 luni. Când ceva nu merge cum vrea el, de exemplu, jucăriile sale (mașini sau trenuri) nu funcționează așa cum se așteaptă, se înfurie și aruncă cu jucăriile. Când îi spun „Nu face asta”, o aruncă în mine pentru că l-am certat. Deși sunt supărată pe el, mai degrabă încerc să-l avertizez, nu să strig la el. Cu toate acestea, atitudinea sa nu se îmbunătățește. În cele din urmă, uneori ajung să-l cert. În aceste cazuri, ce ar trebui să fac?

【R】Se pare că ego-ul său se dezvoltă și că vrea să-și exprime sentimentele. Dar încă nu poate să ducă la îndeplinire acțiunile așa cum ar vrea el. Când lucrurile nu merg așa cum vrea el, plânge, aruncă cu lucruri, mușcă sau lovește. Aceasta este o etapă a creșterii sale și un semn că el se dezvoltă fără probleme. Acesta este un comportament obișnuit. Când fiul Dvs. va mai crește puțin, va putea să facă ceva sau să-și transmită sentimentele pe măsură ce le simte, iar atitudinea lui se va îmbunătăți în mod natural.
Când se supără pentru că nu poate face ceva așa cum s-ar fi așteptat, vorbiți cu el pentru a-i arăta că-i înțelegeți sentimentele: „Nu ai putut să ○○”, „Ai vrut să ○○.” Apoi, îndrumați-l în așa fel încât să-și folosească jucăriile într-un mod bun, spunându-i: „Hai să ne jucăm cu asta așa.” „Haide să o facem așa.” Ar trebui să-i spuneți în mod repetat să nu arunce cu lucrurile. De asemenea, este bine să-l îndrumați într-un alt tip de joc, schimbându-i jucăria cu o minge moale și spunându-i: „Poți să arunci cu mingea de mai multe ori.” Dacă e supărat și după ce face aceste lucruri, ar trebui să-l lăsați singur pentru o vreme. Când îl învățați pe fiul Dvs. ce este nu este bine, trebuie să fiți strictă cu el și să nu vă schimbați deloc atitudinea. Dezvoltați-i capacitatea de a înțelege ce înseamnă un comportament bun, dându-i o îmbrățișare strânsă și lăudându-l că s-a liniștit și că a încetat să plângă.

【Î】Prima mea fiica are 4 ani. Deseori mă contrazice. În plus, cuvintele ei sunt negative. De exemplu, „Ai terminat desenul” → „Nu l-am terminat.” Sau când cântăm, „Tati, întoarce-te acasă repede” → „Nu te întoarce acasă repede”. Când o laud pe sora ei mai mică, fiica cea mare îi spune: „Nu ești bună la asta.” Oare spune aceste cuvinte pentru că este rebelă?

【R】Copiii de această vârstă manifestă comportamente contrare și ne arată atitudinea lor rebelă. Dacă părinții văd și acceptă ceea ce spune copilul în mod serios, el/ea nu va trece peste această etapă, iar relația dintre copil și părinții lui se va înrăutăți. De asemenea, este bine să vă folosiți de atitudinea ei contrară și să spuneți cuvintele opuse a ceea ce credeți. Dacă vă arată acest tip de atitudine pentru că nu primește suficientă iubire de la Dvs., vă rugăm să-i arătați că o iubiți, dându-i o „îmbrățișare strânsă timp de 8 secunde” sau aplicând tehnica „celor 5 minute de sugestii”. Folosind aceste metode, atitudinea ei contrară va dispărea.

【Î】 Fiul meu are 1 an. Aruncă cu lucruri în alții și îi mușcă cu putere. Ce ar trebui să fac?

【R】Copiii de vârsta lui de multe ori fac tantrum-uri și aruncă obiecte sau mușcă atunci când lucrurile nu merg cum vor ei. Este un semn că ego-ul fiului Dvs. se dezvoltă. Când ego-ul unui copil se dezvoltă, el încearcă să transmită ceea ce vrea să facă. Cu toate acestea, nu își pot exprima sentimentele bine, deoarece abilitățile lor de vorbire nu sunt încă pe deplin dezvoltate. Încearcă să-și exprime sentimentele prin aruncarea de obiecte și mușcături. De asemenea, fiul Dvs. nu înțelege distincția dintre bine și rău. Când aruncă cu ceva în cineva, spuneți-i cu răbdare că ceea ce a făcut nu a fost bine. Încă nu se află la vârsta când poate înțelege ceea ce i se spune, așa că priviți-l în ochi și vorbiți cu el, prefăcându-vă că sunteți tristă cu adevărat. Acest lucru îl va face mai ușor să înțeleagă.
De asemenea, atunci când fiul Dvs. se comportă agresiv, trebuie să verificați dacă îl obligați să facă ceva, dacă-l disciplinați prea dur sau dacă îl stresați.

【Î】 Fiica mea va împlini în curând vârsta de 2 ani. Când face ceva bine, o îmbrățișez și o laud. Pe de altă parte, când nu poate face ceva, nu se poate controla. De exemplu, când nu poate mânca, răstoarnă farfuria cu mâncare sau cana cu apă și aruncă cu lingura.
Evident, că este iritată de propria persoană. Oare face aceste lucruri pentru că am lăudat-o prea mult? În acest caz, cum ar trebui să reacțione?

【R】Nu priviți starea actuală a fiicei Dvs. ca fiind cea finală, ci din contră, încercați să o priviți din perspectiva a cine va fi în viitor.
Este normal ca cei mici de 2 ani să nu facă lucrurile bine. De multe ori aruncă cu obiecte, fac tantrum-uri pe loc, deoarece nu și-au dezvoltat încă dexteritatea. După ce va trece o jumătate de an, fetița nu va mai face tantrum-uri la fel de ușor, pentru că va fi mai agilă.
Ar fi bine să nu o certați acum, să empatizați cu frustrările ei și să o încurajeați, spunându-i: „Este în regulă. Vei fi în stare să faci acest lucru în curând.” Dacă tantrum-ul continuă pentru o perioadă lungă de timp, ar trebui să o scoateți afară pentru a-și schimba starea de spirit.

【Î】Până de curând am reușit să fac cu fiul meu activități fără probleme. Cu toate acestea, într-o zi, a început brusc să spună „nu știu”, chiar legat de lucrurile pe care cred că le știe. Nici măcar nu încearcă să mă asculte. Ce ar trebui să fac?

【R】Pe măsură ce copiii își dezvoltă ego-ul, ei vor să facă lucrurile doar cum vor ei sau nu ascultă. Toți copiii manifestă această atitudine ca o etapă a dezvoltării lor. Nu fiți prea sensibilă și observați cu răbdare dezvoltarea fiului dumneavoastră. Când vrea să fie împotriva tuturor, comentând la orice lucru, încercați să spuneți mai întâi cuvintele opuse celor la care vă gândiți. Sau nu acceptați ceea ce vă spune și răspundeți astfel: „Serios? Chiar nu știi. În regulă. Atunci o voi face eu.” Dacă treceți prin această perioadă cu ușurință, el se va întoarce la a fi un copil ascultător și bun. Vă rugăm să înțelegeți că, decât să încercați să-l faceți pe copil să respecte instrucțiunile dvs., mai bine încercați să empatizați cu sentimentele fiului tău.
De asemenea, dacă aplicați metoda celor cinci minute de sugestii, el va reveni fără probleme la a fi copil ascultător.

【Î】Am tendința să-i fac pe plac fiicei mele (3 ani și 5 luni). Vrea să facă totul singură. E în regulă, dar când lucrurile nu merg așa cum ar dori, imediat plânge. Încearcă să mă facă să-i fac pe plac, plângând, fiind irascibilă și atrăgându-mi atenția. Deseori cedez și fac ce vrea ea.

【R】Probabil, nu înțelege încă ce înseamnă „a avea răbdare”. Învățați-o treptat ce înseamnă acest lucru.
Când plânge sau este irascibilă, ignorați-o și lăsați-o singură pentru o vreme. Dacă se oprește din plâns după puțin timp, îmbrățișați-o imediat și lăudați-o pentru că a reușit să se controleze. În acest fel, va învăța să înțeleagă ce înseamnă „a îndura/a avea răbdare”.
Când se află într-o dispoziție proastă, e important să o supravegheați în liniște. Când își schimbă starea de spirit într-o stare pozitivă, lăudați-o. Dacă acest lucru devine un obicei pentru ea, la un moment dat va fi capabilă să se controleze singură.
Hotărârea și fermitatea dvs. sunt necesare pentru ca fiica dumneavoastră să poată învăța să se controleze singură. Nu vă faceți griji că nu învață un obicei nou, ci mai degrabă nu-i cedați voinței ei atunci când face un tantrum.

【Î】Fiica mea va împlini în curând 3 ani. Recent a început să ne ceară nouă și altora să spunem ceva de genul „Spune ○○.
Fă-o pentru mine”. După ce spune „Mami, ia-o!”, continuă:”Spune, „Nu”, sau „Spune, ei bine,”. Uneori, zice,” Spune, „Vreau să mănânc.” Prin comportamentul ei se apropie de faza în care aproape că îi forțează pe ceilalți să spună sau facă ce vrea ea. La început, am spus ce mi-a cerut să spun, dar acum ezit, pentru că nu se mai oprește. Cum ar trebui să comunic cu ea?

【R】Fetița Dvs. se află într-o perioadă de creștere, când începe să aibă propriile idei și acționează în conformitate cu ele. Pare a fi egoistă, deoarece încearcă să-și îndeplinească dorințele. Cu toate acestea, încercați să vedeți cât de mult s-ar dezvolta ego-ul ei în mod pozitiv. Se joacă gândindu-se singură la ceva, după care vă ordonă ce să faceți. Încercați să jucați acest joc cu ea cât mai mult posibil.
Pentru a dezvolta capacitatea copiilor de a gândi, aflați ce vor să facă și ajutați-i să-și descopere pasiunile. Probabil este dificil să jucați acest joc, mai ales când dorește mai tot timpul. Cu toate acestea, dacă jocul nu îi afectează mintea în mod negativ, încercați să vă jucați cât mai mult posibil cu ea. Pe măsură ce vă jucați cu ea, dezvoltați-i abilitățile de bază. În acest fel, puteți să o îndrumați spre alte jocuri și să schimbați situația într-un mod pozitiv. Dacă vă ocupați de fiica Dvs. cu răbdare și îi satisfaceți nevoile, ea va trece la pasul următor și va crea jocuri noi.

【Î】Fiul meu are 1 an și 11 luni. Este foarte curios. Adesea îi spun „Nu”, pentru că îmi pasă de el. Deși învață diverse lucruri, trebuie să fiu atentă să nu facă ceva periculos, de exemplu să se joace cu focul. Cum ar trebui să procedez? deseori îi spun: „Te rog, nu face asta”.
Când îi spun așa, se înfurie. Ce ar trebui să-i spun?

【R】Copiii sub 2 ani și jumătate nu pot face distincția între ceea ce pot face și ceea ce nu trebuie să facă. La această vârstă, ei nu înțeleg de ce lucrurile sunt periculoase. Schimbați modul în care-l abordați, în funcție de vârstă. Atunci când face ceva periculos, atrageți-i atenția asupra unui lucru sigur, spunându-i: „Uite, aici este o jucărie.” Dacă încercați să-l opriți folosind cuvinte precum „Nu” sau „Nu face că” va simți doar că i-ați interzis ce voia să facă. Vă va opune rezistență, plângând sau devenind furios.
Pentru a-l învăța că ceva este rău sau periculos, una dintre modalitățile pe care le poate înțelege este de a învăța cu corpul său. De exemplu, dacă vreți să înțeleagă că ceva este fierbinte și periculos, îl puteți lăsa să atingă ceva puțin fierbinte. Această disciplină spune simțurilor copilului că ceva este rău și că a fost făcut de mulți ani. De asemenea, pentru a-l împiedica să facă ceva periculos, este important să aveți grijă de mediul său, de exemplu, să nu puneți ceva periculos la îndemâna lui.

【Î】Fiica mea pare să-i asculte pe alții, dar de fapt nu face acest lucru. Se duce la școala de muzică, dar se joacă cu mâinile și nu ascultă ce spun ceilalți. Intră adesea în lumea ei și încearcă să facă ceea ce dorește, chiar și atunci când se joacă cu prietenii ei. Acum, are mulți prieteni, dar mă tem că vor ajunge să o urască.

【R】Copiii nu par că ar asculta ce spun ceilalți, însă o fac. Nu par să asculte, deoarece părinții lor cred că nu ascultă. Nu vă mai gândiți că fiica Dvs. nu ascultă și întrebați-o în legătură cu conținutul unei povești. Probabil, va putea să răspundă mai mult decât vă așteptați. În acel moment, laudați-o pentru a-i arăta că sunteți impresionată, „Tu poți să asculți pe cineva în timp ce te joci. Ești minuntată ○○ (numele ei). Ești un geniu!” Dacă copiii sunt lăudați, ei vor reacționa la laudă și vor încerca să asculte cu seriozitate ce spun părinții lor.
Dacă observați că a ascultat pe cineva, spuneți celorlalți membri ai familiei dvs. să o laude pentru acest lucru. Astfel, va ajunge un copil mai bun. De asemenea, retragerea în lumea ei este un semn că se poate concentra și își poate folosi emisfera dreaptă. Este bine să vă schimbați părerea despre ea și să o laudați. Lăudați-o și acceptați lucrurile ei preferate fără a le nega. Apoi, spuneți-i ceva de genul: „Ceea ce faci arată distractiv. Să le spunem și prietenilor tăi despre lucrurile și jocurile tale preferate.” De asemenea, laudați faptul că are mulți prieteni, „○○, tu te pricepi să-ți faci prieteni.” Cuvintele care laudă copiii sunt cea mai bună cale de a-i schimba.

【Î】Am auzit uneori copii spunând lucruri surprinzătoare în timpul conversațiilor. Când folosesc cuvinte nepotrivite, îi întrerup și le spun: „Cuvintele acestea sunt urâte, nu-i așa?” Cu toate acestea, uneori, ezit să fac acest lucru pentru că mă întreb dacă nu ar fi mai bine doar să-i observ. De exemplu, un copil va spune altui copil: „Te urăsc (numele băiatului), ○○. Promit că nu mă mai joc cu tine.” Fiica mea (clasa I) îi ascultă și suspină. Oare ar trebui să întrerup conversația celorlalți copii?

【R】Când copiii fac ceva greșit, părinții sau adulții din jurul lor ar trebui să le spună că este greșit sau corect. Aceasta este datoria noastră. În acest caz, sfătuiți-i să înțeleagă că au vorbit urât despre cineva. De exemplu, spuneți-le: „Dacă prietenii tăi îți spun” Te urăsc „, vei fi trist, nu-i așa?” Dacă adulții aud un copil că vorbește urât despre altcineva și îl avertizați pe copil că nu este bine, nu numai acesta, ci și ceilalți copii din apropiere pot învăța că vorbind rău sau urât despre cineva nu este un lucru bun. Cu toate acestea, dacă treceți pe lângă copii care vorbesc rău despre cineva, dar nu îi cunoașteți, nu ar trebui să interveniți pentru că ei nu vă cunosc.
Aceștia nu vor accepta calm sfatul dvs. pentru că sunteți un străin pentru ei. Când îi avertizați pe copii asupra unui lucru, este important să luați în considerare atât momentul, cât și împrejurarea.

【Î】Fiul meu are 4 ani și 3 luni. Nu mă ascultă niciodată, decât atunci când mă înfurie. Cred că are nevoie de disciplină și uneori sunt strictă cu el. Cu toate acestea, bunicul său, care locuiește cu noi, este prea indulgent cu el. Când este certat, se duce în camera bunicului său. Ceea ce este și mai rău este faptul că el vorbește urât cu bunicul său, care face tot ce îi cere.

【R】În viața de zi cu zi, încercați să acordați prioritate bunicului fiului dumneavoastră. Arătați fiului dvs. că-l apreciați și respectați pe bunicul lui. Pe măsură ce fiul Dvs. crește, modul de a comunica cu acesta se va schimba, observându-vă atitudinea. Încercați să-i creați un obicei din a-i face bunicului masaj la umeri sau de a-i oferi mai întâi lui din gustări.
Spuneți-i că oamenii nu trebuie să vorbească urât unii cu alții și că atunci când o persoană spune cuvinte urâte, mintea lui devine murdară, iar ceilalți se vor întrista. Faceți un experiment astfel încât fiul dvs. să înțeleagă această idee cu ajutorul observației. Pregătiți 2 fructe, de exemplu, 2 portocale sau 2 roșii. Spuneți în fiecare zi cuvinte frumoase, pozitive (de exemplu, mulțumesc) unui fruct. Către celalalt fruct adresați cuvinte urâte (ex. Ești un prost). Fructul căruia i-ați spus cuvinte frumoase va rămâne proaspăt, în timp ce fructul căruia i-ați spus cuvinte urâte se va strica și se va înnegri. Acestea sunt rezultate înfricoșătoare. În timp ce-l învățați pe fiul dvs. prin intermediul experiențelor, îi puteți spune că atunci când vorbești frumos, mintea este curată, dar dacă vorbești urât, se murdărește. Dacă îi spuneți fiului Dvs., „○○ (numele lui), vreau să ai o minte curată și atunci cănd vei fi mare. Așa că, haide să nu folosim cuvinte urâte”, va fi capabil să înțeleagă cu ușurință.

【Î】De curând, fiica cea mare (clasa I) spune minciuni des. De exemplu, atunci când pierde ceva, spune: „Este la școală.” Sau când face ceva, spune, „○○ (numele prietenului ei) a făcut-o.” Al doilea copil este atât de drăguț, însă cred că sunt prea strictă cu prima fiică.
Cu toate acestea, deoarece am ajuns să înțeleg metoda Shichida, relația noastră s-a îmbunătățit, pentru că o îmbrățișez sau o laud des. Oare ar trebui să cred în minciunile ei evidente? Sau ar trebui să-i zic că nu este bine să minți?

【R】Uneori, copiii spun o minciună sau fac alte lucruri care te deranjează. Acesta este un semn că ei doresc să atragă atenția părinților lor și să le obțină iubirea. Probabil, de când ați început să o îmbrățișați, acum este capabilă să transmită sentimentul „Vreau să fiu iubită” pe care îl avea. Dacă înregistrați semnele ei și o creșteți folosind metoda Shichida (transmiterea dragostei, acceptarea, lauda și dezvoltarea fiicei voastre), fiica Dvs. va fi mulțumită și va înceta să spună minciuni. Dacă o certați când spune o minciună, nu va fi mulțumită și va ajunge să fie o mincinoasă. Cereți-i ajutorul și, după ce termină de făcut treaba respectivă, spuneți-i cât de mult vă bazați pe ea și iubiți-o îmbrățișând-o strâns și spunându-i: „Tu ești comoara mea”. Dacă puteți să vă exprimați în mod adecvat dragostea față de fiica Dvs. ea nu va mai spune minciuni.

【Î】Zilele acestea am vorbit des cu alte mămici despre „Cum ar trebui să acționăm atunci când copiii noștri se laudă?” Părinții mei mi-au spus: „E bine să nu te lauzi cu ce poți face”. Am crescut crezând că este adevărat. I-am spus fiicei mele: „Chiar dacă poți face ceva mai repede decât alți copii, nu ar trebui să te lauzi”. Cu toate acestea, unele mame spun că este copilăresc ca cei mici să se laude unul la celălalt, doar pentru că au făcut tot ce au putut pentru a reuși. Îmi fac griji în legătură cu ceea ce ar trebui să spun fiicei mele când se laudă. Vă rog să mă ajutați cu câteva sfaturi.

【R】Întrebarea dvs. este despre cum ar trebui să acționați în caz că fiica Dvs. se laudă, însă cu ce se laudă? Probabil pentru că ea crede că: „Pot să fac asta!” „Sunt cea mai tare!” Desigur, este minunat că știe de mică tabla înmulțirii. (Nu ați spus ce vârstă are). Este una dintre realizările ei. E fericită că poate face asta. Trece la următorul pas și se bucură că poate. Acest ciclu pozitiv este foarte bun.
Cu toate acestea, faptul că te lauzi poate fi gândit că „te compari cu cineva”. Noi nu studiem „cum să fim superiori celorlalți”. Există 3 motive pentru care studiem:
1 Suntem fericiți să creștem mari.
2 Ne putem atinge obiectivele.
3 Putem aduce contribuții lumii în care trăim.
Ar trebui să țineți minte aceste motive. Nu vă comparați fiica cu alți copii sau nu acordați prioritate rezultatelor școlare.

【Î】Fiul meu (de 2 ani și 4 luni) merge la o grădiniță din apropiere de 3 luni și s-a atașat de educatoarea lui, până într-atât încât plânge când se desparte de aceasta. Îl duc la o activitate de grup și în parc, însă nu poate sta separat de mine. Cred că e timid în jurul oamenilor sau în locurile necunoscute. Pe de altă parte, aleargă în supermarket sau în locurile publice. Uneori este periculos. Îl duc la grădiniță pentru binele lui, dar plânge și nu participă la activități. Mă întreb dacă ar trebui să-l mai duc. De asemenea, îmi fac griji pentru că sora lui mai mică s-a născut când el avea vârsta de 1 an și 10 luni și se pare că a revenit la prima copilărie.

【R】În această etapă de dezvoltare acest lucru se întâmplă des, deoarece copiii sunt timizi în preajma străinilor sau în locurile necunoscute. De asemenea, aceasta este vârsta la care fiul Dvs. dorește să se separe de Dvs., dar nu poate să o facă încă în totalitate. Mai mult, el pare să se întoarcă la comportamentele de bebeluș. Probabil are nevoie de mai multă dragoste. Când are nevoie de Dvs., ar trebui să-l acceptați și să-i satisfaceți nevoia. Încă este necesar ca el să stea cu Dvs. Baza societății este relația dintre părinți și copii. Nu vă îngrijorați prea mult și amintiți-vă că îl veți face să fie mulțumit dacă îl îmbrățișați mai des. Când crește mai mare și își dezvoltă înțelegerea, nu va mai plânge când va merge la școală și va participa la activități.
Totuși, dacă gândiți negativ, de exemplu „L-am dus la școală, dar el …”, acesta va simți negativitatea voastră, iar activitățile vor deveni plictisitoare pentru el. După ce îl duceți la grădiniță sau în altă pare, îmbrățișați-l strâns și spuneți-i cu bunăvoință: „○○ (numele său), inima mea rămâne întotdeauna cu a ta, deci nu trebuie să-ți faci griji pentru nimic.”
De asemenea, dacă îl puneți să-și imagineze prin intermediul metodei de cinci minute de sugestii că el și colegii lui se bucură că merg la școală să învețe, de exemplu: „Educatoarea și prietenii tăi te iubesc. Și tu îi iubești pe ei.” aceste sugestii se vor împlini. În plus,
îi va plăcea să meargă la grădiniță de bună voie. Puteți rezolva unele dintre problemele dvs., aplicând cele cinci minute de sugestii.

【Î】Fiul meu are 4 ani. Iubește dinozaurii foarte mult, dar este timid. Atunci când vecinii îl salută, bâlbâie ceva. Când este întrebat ceva, spune: „Aăăăăă.” Ori de câte ori spune acele lucruri, îi zic „Haide să spunem „Bună ziua” „, dar el îmi spune „Sunt prea timid!”
Sunt sigură că într-o zi va putea să vorbească cu alte persoane, dar mă îngrijorez și pentru copilul meu mai mic (2 ani), care îl imită.

【R】Pare să fie dificil pentru fiul Dvs. să-i salute pe alții. Cu toate acestea, într-un astfel de caz, dacă îl forțați, el nu va dori să o facă, contrar așteptărilor dumneavoastră. Mai întâi, arătați-i un model salutând pe cineva și zâmbindu-i.
Pe de altă parte, îndrumați-l pentru a putea saluta pe cineva, spunându-i cu bunătate: „Cred că un băiat bun poate saluta lumea bine”. Apoi, încercați să-l creșteți folosind laudele pentru ceea ce face. Și atunci când poate saluta parțial, lăudați-l sincer și ușor exagerat.
Lăudându-l, va câștiga încredere în el, va deveni motivat și va fi dispus să-i salute pe alții.

【Î】Îmi doresc ca fiica mea să-și poată folosi timpul eficient, dar este dificil să-i transmit ceea ce simt. De la început, a avut o personalitate lentă. Odată ce începe ceva, vrea să facă acel lucru pentru o perioadă mai lungă de timp, până când este mulțumită. Este minunat că se poate concentra, dar încep să se simtă efectele asupra vieții ei de zi cu zi, cum ar fi la școală. Cu cât crește, cu atât este mai greu pentru ea să-și folosească timpul în mod eficient, deoarece crește numărul de restricții. Vă rog să-mi dați câteva sfaturi.

【R】Este foarte bine că fiica Dvs. poate să se concentreze atunci când face ceva. De asemenea, dacă o ajutați să-și dezvolte abilitarea de procesare rapidă a informațiilor, atunci ea va avea un dublu avantaj. Emisfera dreaptă lucrează la viteză foarte mare.
Dacă faceți execiții la viteză mare, circuitele de mare viteză din emisfera ei dreaptă vor lucra în mod natural și va putea face lucrurile repede. Încercați să adăugați în activitățile ei exerciții la viteză mare. Puteți face acest lucru sub mai multe forme. Cea mai ușoară modalitate ar fi exercițiul de Citire-ascultare-vorbire. Puneți-i să asculte Cd-uri care sunt înregistrate de mai multe ori la viteză normal Pe măsură ce ascultă, spuneți-I să “citească” text,ul, să-l asculte și să-l spună cu voce tare odată cu CD-ul.

【Î】 Fiul meu ae 5 ani și 8 luni. Merge la grădiniță, dar îi este greu să se pregătească. Nu urăște grădinița, însă nu poate să facă ușor ce trebuie, pentru că fie uită, fie începe să se joace. I-am făcut un tabel cu programul lui și i-am spus, “Ce urmează să faci în continuate?”, însă este eficient doar atunci, pe moment. Îi spun, “Dacă te pregătești pentru grădiniță în fiecare seară, până în ora 9, voi încercui acea zi. Dacă obții 20 de cercuri, vom merge să mâncăm în oraș.”, însă se poate ține de program o dată sau de două ori pe săptămână. L-am ajutat să se pregătească pentru grădiniță cât am putut de mult, dar oare e prea devreme să o facă de unul singur?
Vă rog să mă ajutați cu câteva sfaturi.

【R】 Încercați metoda celor cinci minute de sugestii. După ce a adormit, stați lângă el și faceți sugestii de genul, “Ești un băiat foarte active. Creierul tău funcționează foarte repede și, de aceea, poți face orice repede. Îți place să ○○. Cu cât faci mai mult acest lucru, cu atât mai repede îl vei putea face. Acum, tu faci ceva repede în timp ce visezi. Toată lumea este impresionată de acțiunile tale rapide.”
Apoi, puneți-i să asculte Mozart. Se vor produce shimbări în mintea sa și se va transforma într-un copil care se poate concentra și memora.

【Î】 Fiul meu are 3 ani. Este foarte timid. Probabil a început să fie așa, de când i-a fost frică de un ceas din hârtie sau de păpușile de la bunica. Acum, se sperie de imaginile din cărți și calendare și începe să plângă și să-mi zică, “Te rog să o ascunzi.” (Poate nu îi plac ochii păpușilor.) Spune des acest lucru. Sunt îngrijorată și nu știu ce să fac.

【R】 Toți copiii trec printr-o perioadă când le este frică de orice. Dacă îl forțați să se obișnuiască cu acele lucruri sau dacă îl certați, va fi și mai speriat. Pe măsură ce experimentează diverse lucruri, se va obișnui cu lucrurile interesante. Țineți minte că aceasta este doar o fază trecătoare și nu trebuie să vă îngrijorați prea mult. Dacă continuați să fiți îngrijorată, el va simți acest lucru și va fi din ce în ce mai speriat.
Când este speriat, ajutați-l să se liniștească, îmbrățișându-l și spunându-i, “Nu-ți face griji. Sunt aici cu tine.” El va simți căldura Dvs. și își va dezvolta starea de liniște prin îmbrățișări. Chiar dacă pe Dvs. vă deranjează faptul că se sperie, încercați să nu arătați acest lucru și ajutați-l să se liniștească.
De asemenea, ajutați-l să experimenteze cât mai mult succesul, pentru ca el să încerce orice în mod activ, astfel că își va dezvolta puterea de a depăși dificultățile. Vă rugăm să vă ajutați copilul să-și dezvolte încrederea în sine, oferindu-i sarcini pe care le poate realiza și atunci când depune un minim de efort. Dezvoltați-i interesele și talentele. Acest lucru va scoate la suprafață încrederea în propria persoană și îi va întări mintea.

【Î】 Fiul cel mare are 7 ani. Este silitor și un frate bun. De asemenea, este și atent cu fratele lui mai mic. Însă, cel mic dorește tot ce are fratele mai mare, iar acesta îi dă imediat tot ce-i cere. Este în regulă, dar când se joacă și cineva se bagă în fața lui sau se sare peste rândul lui, nu pare să-l deranjeze. Mi-e teamă că este întotdeauna în dezavantaj. Cum ar trebui să-l învăț?

【R】Fiul Dvs. a ajuns să fie un băiat foarte bun. Acest lucru se datorează faptului că i-ați transmis în mod adecvat dragostea Dvs. Pe măsură ce crește, dorința lui de a avea ceva va apărea, dar nu trebuie să-l comparați cu alți copii sau să vă faceți griji pentru el.
Gândiți-vă pozitiv că el va crește frumuos și va ajunge un copil bun, care poate să-și împrumute lucrurile altora.
Faptul că este răbdător și că poate împărți lucrurile cu ceilalți, se datorează comunicării bune pe care o aveți cu el. Atunci când copilul este mic, este foarte important să-i transmiteți în mod adecvat dragostea Dvs. și să-l învățați să nu fie egoist, ci să fie atent cu ceilalți. Continuați să acceptați și să lăudați punctele bune ale fiului Dvs., precum și să apreciați comunicarea pe care o aveți cu el.

【Î】 Am nevoie de un sfat în legătură cu fiica mea care se află în clasa 0. Când cineva se apropie de ea, are emoții în legătură cu orice. Când cineva stă lângă ea, pare că nu mai poate gândi liber. Cred că se află într-o perioadă în care poate absorbi tot ce e în jurul ei, precum obiecte, voci și conversații, de parcă ar fi un burete. Însă devine prea emoționată și nu se poate mai gândi la nimic. Uneori, nu aude ce-i spun. Când depinde de mine și fac lucruri pentru ea, atunci aude ce-i spun. Cu toate acestea, dacă o avertizez puțin, pare să se oprească din gândit. Îmi doresc ca ea să scape de acest stres. Ce ar trebui să fac?

【R】Pare să aibă emoții în fața altora. Pentru a o ajuta să scape de stres, exersați tehnica vizualizării. Procedați în ordinea următoare: meditație, respirație controlată și imagini. În timpul meditației, spuneți-i să țină ochii închiși. După aproximativ 20 de secunde, continuați cu exercițiul de respirație controlată. Spuneți-i să respire din ce în ce mai încet și mai profund decât de obicei. Aceasta este respirația abdominală, cunoscută și sub numele de „respirație controlată”. Pentru a o ajuta să înțeleagă tehnica, este bine să îi spuneți: „Când inspiri, umflă burta ca un balon. Când expiri, stomacul tău va fi plat.” Apoi, după ce repetați acest exercițiu de trei ori, treceți la tehnica vizualizării. Spuneți-i să-și imagineze ceva frumos, „○○ (numele ei), vei juca un rol într-o piesă de teatru în fața mai multor persoane. Ești relaxată, în timp ce-ți joci rolul cu ușurință.” Spuneți-i să-și imagineze doar ce vrea ea să facă. Când își imaginează, să fie într-o dispoziție bună. Undele creierului ei se vor sincroniza cu cele ale Dvs. și va fi mai ușor pentru ea să simtă emoțiile Dvs. Atunci când fetița își imaginează, încercați să rezonați cu ea (încercați să vă sincronizați undele creierului cu ale ei). Pentru a face acest lucru, trebuie să vă imaginați în timp ce o ajutați să-și imagineze.
Apoi, aplicați tehnica celor cinci minute de sugestii. Spuneți-i:”○○ (numele ei), tu poți să fii ascultătoare. Te poți relaxa și vorbi în fața celorlalți fără să-ți fie rușine.” Când se află în fața cuiva, spune-i să se relaxeze, închizându-și ochii și respirând profund timp de câteva secunde. Încercați să începeți prin a-i spune să-și imagineze că reușește să ducă la îndepliniri sarcini mici care au legătură cu ea.

【Î】Fiul meu are 5 ani. Urăște să piardă. Când greșește la o fișă de lucru sau nu poate ghici corect la exercițiul de memorare prin emisfera dreaptă, plânge și se simte umilit din cauza greșelilor făcute. Nu l-am certat niciodată când a greșit și i-am spus: „E în regulă și chiar dacă faci greșeli”, dar comportamentul lui nu se schimbă. Ce ar trebui să fac? Oare îi spun ceva greșit?

【R】”Ce păcat că ai greșit, așa-i? Dar, ești grozav că ai reușit să nu greșești până în acest punct. În cele din urmă, vei putea să faci fișa/ exercițiul fără nicio greșeală. Haide să încercăm.” În felul acesta, îi acceptați rușinea lui, lăudați ce a putut să facă și îl încurajați mai mult. Fiul Dvs. își va găsi punctele slabe și va deveni mai bun pentru că a făcut greșeli. Greșelile devin șanse. Pe măsură ce va greși în mod repetat, numărul de lucruri pe care le poate face va crește. El își va câștiga treptat încrederea în sine și nu va mai acorda importanță când va mai face mici greșeli.
Conform metodei Shichida, considerăm că este important să-i lăudăm pe copii atunci când pot face ceva anume. Chiar dacă fac o greșeală, ar trebui să-i acceptăm, spunându-le: „Ai făcut o treabă bună” sau „Foarte bine”. Copiii ajung să le placă activitățile pentru care au fost lăudați și vor continua să desfășoare activități, deoarece se simt acceptați.

【Î】Fiul meu mai mic se joacă de unul singur. Cu toate acestea, fiica mea cea mare, îmi spune toată ziua: „Ce ne vom juca în continuare?” Sunt îngrijorată pentru că îi place să se joace cu mine. Dar, deja are 6 ani … Îmi puteți da niște idei pentru a rezolva această situație?
【R】Este necesar ca cei de 6 ani să-și dezvolte abilitățile de socializare, când nu depind de părinți și se pot juca în armonie cu ceilalți copii. Participați la diverse evenimente și spectacole pentru copii și oferiți-i ocazii de a experimenta diverse lucruri, cum ar fi comunicarea cu copiii. Ar trebui să-i dezvoltați încrederea în propria persoană, permițându-i să vă ajute. Lăudați-o și acceptați ceea ce a reușit să facă. Este util pentru dezvoltarea independenței sale.
Scoateți la suprafață curiozitatea ei intelectuală, învățând-o să citească cărți sau să deseneze. Dacă găsește lucruri care-i plac și este absorbită de ele, va putea să se joace singură. De asemenea, oferiți-i sugestii pozitive, astfel încât să poată fi liniștită atunci când este separată de dvs., de exemplu: „Când pleci, vei fi bine! Inimile noastre sunt legate una de cealaltă” sau „Când mergi undeva, poți să te relaxezi și să te bucuri de joc”.

【Î】Fiul meu este elev la școala primară. Când face ceva, nu încearcă niciodată de unul singur și imediat cere ajutorul altora, de exemplu, „Cum să fac? Fă-o tu în locul meu!” Când se joacă cu prietenii săi, se bazează pe ei: „△△ (numele prietenului său), fă-o tu, te rog, că eu nu pot să o fac!” Îl încurajez să facă lucruri spunându-i „, ○○ (numele lui), haide să încerci tu mai întâi”, dar el spune,”Nu, nu o voi face”. Nu are nicio motivație. Spuneți-mi câteva cuvinte care să-l motiveze.

【R】Fiul Dvs. pare să fie prudent. Probabil, depinde de ceilalți pentru că se teme să facă o greșeală. Cea mai eficientă metodă este “metoda vizualizării modelului”, în care încearcă să facă ceva după ce și-a imaginat că o poate face. În acest fel, va fi capabil să îndeplineaască sarcina pe care o are de făcut. Nu-l negați. Spuneți-i să-și imagineze înainte să facă ceva și dați-i sugestii pozitive că poate să facă lucruri așa cum și le-a imaginat. Spuneți-i, „○○, creierul tău are o funcție de geniu care își amintește totul și face lucrurile cu ușurință odată ce vede un model.
Deci, cu siguranță vei fi capabil să o faci „.
Pentru a-l motiva pe fiul Dvs., nu trebuie să-l negați, ci să-l acceptați așa cum este el. Apoi, este bine să-l îndrumați să-și folosească emisfera dreaptă pentru a scoate la suprafață funcțiile acestei emisfere și să facă lucrurile așa cum își imaginează, dezvoltându-și abilitățile în repetițiile din minte. Dacă îi dați să facă diverse sarcini ușoare pentru el și îl lăudați cu sinceritate atunci când reușește, îl veți putea motiva din ce în ce mai mult.

【Î】Fiul meu are 4 ani și s-a născut între 1 ianuarie și 1 aprilie. L-am înscris la grădiniță în luna aprilie și va merge pentru următorii 2 ani, însă îmi fac griji că este cel mai mic din grupa lui, precum și de limbajul lui. Întotdeauna își suge degetul mare. Devine ușor atașat de oameni și îi urmează în baie sau se lipește de alții de la grădiniță, ceea ce mă îngrijorează foarte tare. Chiar dacă îi spun, atunci când își suge degetul mare: „Ți se vor strâmba dinții, îmi răspunde:”Nu cred asta.”. Acest lucru mă îngrijorează.

【R】Copiii care se nasc între 1 ianuarie și 1 aprilie sunt cu aproximativ un an mai tineri decât copiii care s-au născut în aprilie. Este o presiune puternică asupra copiilor mai mici. Încurajați-l să se dezvolte mental, cerându-i să vă ajute cu ceva ușor și tratându-l ca pe un băiat mare. Dacă vă faceți griji că nu poate face destul, sentimentele Dvs. îi vor fi transmise în mod negativ. Dacă vă schimbați părerea și felul în care îl lăudați și comunicați cu el, atunci se va schimba și el. Acesta va face un efort atunci când se va afla printre copiii care s-au născut mai devreme. Încercați să îl susțineți.
Dacă a început să-și sugă degetul mare atunci când a intrat la grădiniță, este probabil un semn că simte o neliniște în inima lui.
Îi puteți spune, „○○ (numele lui), te iubesc foarte mult”, în timp ce-l îmbrățișați strâns sau imaginați-vă la ce este bun, punând în aplicare cu el exercițiul celor cinci minute de sugestii. Imaginați-vă un joc frumos cu prietenii săi sau pe el că nu-și suge degetul mare.

【Î】Fiul meu are 2 ani 10 luni. Când vin la noi în vizită copii cu vârste mai mari și fac ceva ce nu-i place, îi lovește. Acest lucru mă îngrijorează. Încerc, în măsura în care pot, să nu-l cert, deoarece părinții mei îmi spun: „E doar o fază în care se află acum. Nu-ți face griji.”. Cu toate acestea, dacă nu-l cert, ceilalți copii nu par mulțumiți. Cum ar trebui să comunic cu fiul meu

【R】Fiul Dvs. lovește pe cineva atunci când nu-i place ceva, deoarece nu-și poate exprima gândurile prin cuvinte. Așa cum spun oamenii din jurul Dvs., nu trebuie să-l certați prea tare, deoarece situația lui este temporară. Totuși, trebuie să-i spuneți că nu este bine să-i lovească pe ceilalți.
Când își lovește prietenii, vă puteți cere scuze în numele lui, spunându-le: „Îmi pare rău că a dat în tine.” Apoi, în fața celuilalt copil, spuneți-i fiului Dvs. că nu este bine să lovească pe cineva și ce ar trebui să spună el în schimb „Nu mai da în nimeni, pentru că este dureros atunci când cineva te lovește. În această situație, puteți spune în schimb, „○○”. „Acum nu înțelege, chiar dacă îi spuneți să nu facă. Important este să aveți răbdare cu el și să-i explicați atunci când se mai întâmplău.”

【Î】Fiica mea se joacă des afară. Întotdeauna trebuie să o supraveghez. Știu că nu ar trebui, dar folosesc cuvinte care interzic, cum ar fi „○○ (numele ei), nu mânca asta” sau „○○, nu atinge asta”, însă nu are încă 1 an. Am impresia că o să ajung să-i spun numai ce să nu facă și o să mă urăsc pentru acest lucru. Vreau să o ajut pe fiica mea să înțeleagă fără să o neg, însă cum ar trebui să fac și ce să-i spun?

【R】Acum, fiica Dvs. este foarte curioasă și vrea să încerce să facă diverse lucruri. Vrea să facă ceea ce îi place, pentru că încă nu poate face distincția între ceea ce este bine și ceea ce este rău. Acțiunile răutăcioase din cadrul procesului de creștere sunt numite „munca copiilor”. Chiar dacă copiilor li se spune „nu”, aceștia vor continua să facă acțiunea de mai multe ori. Părinții se supără pe copilul lor și, uneori, îl ceartă tare, dar acest lucru va face ca acesta să fie mai rău și să reacționeze și mai puternic. Este dificil să nu o certați pe fiica Dvs., pentru că doriți ca ea să fie disciplinată. Cu toate acestea, priviți acțiunile ei de acum ca pe niște experimente din care ea învață și comunicați cu ea încercând să îi dați să facă lucruri pe care le considerați sigure. Este bine să stabiliți niște reguli în casa dvs. și să i le comunicați și ei. Pe de altă parte, continuați să o învățați cu răbdare ceea ce nu ar trebui să facă.
De asemenea, înainte de a-i spune „Nu face asta”, este bine să-i îndreptați atenția către alte lucruri, spunându-i: „Uite, acolo este ○○. Vrei să mergem acolo?” Când face lucruri pe care nu vreți să le facă, spuneți-i cu sinceritate, cu o privire tristă sau din gesturi, că nu vreți ca ea să facă acest lucru și va fi mai ușor pentru ea să înțeleagă.

【Î】Fiica mea are 5 ani. Chiar și atunci când educatoarea ei de la grădiniță sau cineva care o cunoaște, o întâmpină cu „Bună dimineața” sau „La revedere”, ea nu se uită la ele sau nici nu le salută. I-am atras atenția de mai multe ori, dar de puțin timp nu le mai salută. Îmi fac griji în legătură cu ea. Cel puțin, vreau s-o salute pe educatoare. Când mă întâlnesc cu oameni pe stradă, îi salut, dar oare de ce ea nu face la fel? Oare este imposibil pentru un copil de 5 ani să salute pe cineva?

【R】Poate îi este rușine să salute. Poate nu poate saluta din cauza vârstei ei. Nu ar trebui să o forțați să salute oamenii, ci să o îndrumați, așa cum faceți acum, arătându-i exemple, astfel ca ea să învețe să salute. Pentru ca ea să poată saluta spontan pe alții, încercați să salutați cât mai mult posibil acasă. Părinții sau oamenii din jurul copiilor nu ar trebui să-i pună pe aceștia să salute primii, ci din contră, ar trebui ca ei să inițieze salutul, pentru a le arăta cum se face, cum ar fi „Bună dimineața”. „La revedere”. „Haide să mâncăm.” „A fost delicios. Mulțumesc.”
Dacă oamenii din jurul fetiței dvs. o salută de multe ori, ea va învăța să salute și, cu excepția membrilor familiei ei, va saluta în curând pe ceilalți. La început, ar trebui să continuați să inițiați salutul. În plus, este important să interacționați fizic cât mai mult cu fiica Dvs. și să-i arătați că o iubiți. Încercați să-i spuneți cuvinte frumoase și să-i transmiteți dragostea Dvs., oferindu-i o îmbrățișare strânsă timp de 8 secunde. După ce i-ați transmis iubirea Dvs. prin cuvinte, ar fi bine să-i spuneți și în cadrul exercițiului de cinci minute de sugestii: „Când salut pe cineva, și tu poți saluta persoana aceea împreună cu mine, doar zâmbindu-i.” Vă rugăm să o acceptați și să o lăudați. Atunci când poate saluta puțin, vă rugăm să-i dezvoltați motivația și dorința ei vie de a face acest lucru, lăudând-o sincer.

【Î】Fiul meu este deja în clasa a II-a. Cu toate acestea, dacă nu-i verific lucrurile, va uita să ducă ceva la școală. Ce să-i spun pentru a-l ajuta să se pregătească singur pentru școală?

【R】Este bine să vă ajutați fiul să se pregătească pentru școală, imaginându-vă ce va face la școală. Ar trebui să se uite pe orar și să-și imagineze ce face la fiecare oră și apoi să se pregătească pentru ele. La început, dacă îl întrebați, „A treia oră ai educație fizică, așa e? Ce trebuie să duci pentru sport?”, Își va imagina mai ușor.“, așa va putea să-și imagineze mai ușor.
De asemenea, este bine să faceți împreună un calendar pe care fiul dvs. să poate scrie lucrurile de care are nevoie la școală sau să puneți împreună hainele sau obiectele de care are nevoie la școală într-un coș. La început, pregătiți-vă pentru școală împreună cu copilul Dvs. și treptat lăsați-l să se pregătească singur. Cuvintele sunt sugestii importante pentru el. Ajutați-l să-și dezvolte dorința, concentrându-vă asupra lucrurilor pentru care face mici eforturi. Spuneți-i: „Ți-ai adus aminte să-l iei cu tine la școală. Foarte bine! „Este important să aveți încredere în fiul Dvs. și să încercați să nu vă îngrijorați.

【Î】Fiul meu este clasa a V-a. Îmi fac griji pentru că uită des ce trebuie să ducă la școală. Nu numai că uită să ducă lucruri, ci și să-și facă temele. Întotdeauna îi spun să-și termine temele de îndată ce ajunge acasă. Însă, el îmi răspunde: „Am terminat-o”, dar, de fapt, nu a făcut-o. Nu pot să verific ce temă are de făcut, pentru că profesoara nu o scrie în caietul de observații pentru părinți. Dacă uită să-și facă temele, profesorul îl avertizează. Cu toate acestea, nu îi pasă și uită să o facă. Ce ar trebui să fac?

【R】Pare dificil pentru fiul Dvs. să-și creeze un obicei de a-și face temele. În primul rând, întrebați-l de ce învață. Apoi, ce ar vrea să fie în viitor. Dacă vă răspunde: „Când voi fi adult, vreau să fiu ○○”, spuneți-i, „Deci, pentru a ajunge un ○○, ce crezi că trebuie să faci?”
Împreună cu fiul Dvs., gândiți-vă la importanța învățării. El va înțelege importanța de a-și face temele și va putea să-și dezvolte motivația.
Pe de altă parte, creați un mediu în care el poate învăța cu ușurință. Notați într-un calendar ce are de făcut zilnic și întrebați-l când este cel mai ușor pentru el să învețe. Ajutați-l să-și formeze acest obicei. Apoi, pe măsură ce-l îndrumați, ar trebui să-l încurajați să-și facă temele. Totuși, dacă puneți presiune asupra lui, există posibilitatea ca uneori să-și piardă interesul. Încercați „să nu-i spuneți prea multe” și „să nu-l certați” iar, în timp ce evaluați starea fiului dvs., îndrumați-l în așa fel încât să poată verifica treptat pe cont propriu, dacă trebuie să-și facă temele.

【Î】Fiul meu are 3 ani. Are prea multe jucării și cărți ilustrate. Cred că ajunge o persoană care nu va prețui lucrurile. Își aruncă lucrurile și vrea altele noi. Părinții mei și soțul meu îi cumpără diverse lucruri noi. De asemenea, el adesea primește jucării folosite. De la vârsta de 1 an, am făcut un obicei de a strânge jucăriile după ce le folosește, dar el încă nu o poate face. Ce ar trebui să fac ca fiul meu să-și prețuiască lucrurile? Și cum să-l cresc ca să fie răbdător?

【R】Nu este bine să oferiți copiilor prea multe jucării. Având prea multe, își pierd concentrarea, sunt capricioși și se plictisesc repede. Dacă fiul Dvs. are multe jucării, ar trebui să le puneți într-un loc unde nu le poate lua. Reduceți numărul jucăriilor din jurul fiului dvs., lăsând afară doar jucăriile necesare, punând la loc jucăria pe care a folosit-o sau dându-i o jucărie nouă cu care să se joace. Ar trebui să reduceți numărul de jucării pe care le are. Dacă îi dați să se joace cu câteva jucării în mai multe moduri, îi dezvoltați puterea de concentrare. Nu ar trebui să-l lăsați doar să ia jucăriile. Dacă îl îndrumați bine și faceți în așa fel încât să se joace doar cu câteva jucării, va ajunge să fie un copil inteligent.
La început, ajutați-l să-și strângă jucăriile. Dacă pregătiți cutii sau rafturi în care să-și pună jucăriile, ajutați-l să înțeleagă cu ușurință ce jucării ar trebui puse în fiecare cutie, lipind câte un abțibild pe acestea sau să faceți împreună o cutie pentru jucării. În acest fel, conștiința sa se va dezvolta. Faceți un obicei din strângerea jucăriilor după folosire și punerea lor la loc.

【Î】Fiul meu are 3 ani. Nu este atașat de lucrurile lui și îmi spune: „Pot să-l arunc?” Oare acest lucru se întâmplă pentru că îi dau prea multe cărți educative sau jucării. Odată i-am spus: „Bluza (pe care am făcut-o din iubire pentru el) este prea mică pentru tine, nu-i așa”, el mi-a răspuns, „Deci, pot s-o arunc?” Când nu poate folosi jucăria așa cum vrea el, îmi spune: „Nu-mi mai trebuie jucăria asta.” Cum ar trebui să-l învăț despre importanța lucrurilor sau „despre risipă”? Este greșit că-i dau prea multe lucruri?

【R】Nu este bine să le oferiți copiilor prea multe jucării sau obiecte. Ei nu vor înțelege valoarea lucrurilor. Cel mai bine este să-i dați fiului Dvs. una sau două jucării. Nu trebuie să-i cumpărați jucării tot timpul. Când face ceva bun, cumpărați-i drept răsplată jucării.
Puneți jucăriile într-o cutie și scoateți numai jucăriile de care are nevoie pentru activități.
Când fiul Dvs. nu poate face ceva așa cum speră, ajutați-l și ghidați-l pentru a putea să o facă treptat. De exemplu, atunci când face un puzzle, ar trebui să lăsați niște piese pe tablă. El va putea să experimenteze sentimental de realizare, atunci când pune câteva piese. Lăsați-l să experimenteze multe momente de succes, dându-i sarcini ușoare de făcut. Apoi, dacă vrea să scape de o jucărie, faceți apel la sentimentele sale, spunându-i: „Păcat de jucărie! Și ea dorește să se joace cu tine, ○ (numele său).”

【Î】Fiica mea are 1 an și 8 luni și încep să-i iasă dinții. În fiecare zi, am probleme cu ea ca să-și spele dinții. Am încercat să o fac să țină periuța de dinți în mână, cu toate acestea, nu mă lasă să o ajut să termine să se spele pe dinți. Întotdeauna trebuie să o calmez. Dacă mă lasă să o spăl pe dinți, atunci trebuie să o las să pună o ștampilă în calendar. Cu toate acestea, trebuie să insist să deschidă gura. Îmi puteți oferi câteva sfaturi bune?

【R】 Ar trebui să începeți să o obișnuiți pe fiica Dvs. cu senzația pe care o lasă periuța de dinți în gură. Ajutați-o să se obișnuiască treptat. Interiorul gurii este foarte sensibil. Mulți copii au probleme în a se obișnui cu senzația unei periuțe de dinți și urăsc să fie spălați pe dinți. Ar trebui să acordați prioritate acestui lucru, atingându-i fața treptat sau ștergându-i interiorul gurii. Amintiți-vă că vârsta de 2 ani este perioada când copiii se obișnuiesc cu periuța de dinți și cu atingerea interiorului gurii. Dacă continuați să o spălați pe dinți, ea se va obișnui treptat să fie atinsă în interiorul gurii.
Când o spălați pe dinți, încercați să nu-i periați toți dinții deodată. De exemplu, astăzi îi periați dinții de sus din față. Mâine, îi periați dinții de jos din față. În ziua care urmează, periați dinții din spate de pe partea dreaptă. În acest fel, îi periați treptat dinții și lăudați-o dacă vă lasă să o spălați pe dinți și pentru puțin timp. Dacă fetița se simte apreciată, va fi mult mai distractiv pentru ea să fie spălată pe dinți. Este important să o faceți pe fiica Dvs. să fie motivată să se spele singură pe dinți.
De asemenea, nu ar trebui să o puneți pe fiica Dvs. să se spele singură pe dinți, ci arătați-i un exemplu de cum să facă, spălându-vă împreună. Dacă îi arătați un loc anume unde trebuie să perieze mai bine, spuneți-i, “Poți să te speli aici? Poți să faci așa?”, ea își
va peria dinții mult mai ușor și îi va face plăcere, de parcă ar fi un joc. Faceți ca activitatea de spălare a dinților să fie distractivă,
citindu-i o carte cu imagini despre spălatul pe dinți, spălatul pe dinți împreună cu personajul ei preferat sau spălatul pe dinți în timp ce fredonează o melodie.

【Î】 Fiica mea va intra în curând în clasa a V-a. Face doar ceea ce îi place. Nu poate trece la altă sarcină după ce termină ceea ce are de făcut. Nu pare să-i pese dacă își ține promisiunea sau nu. Lasă să treacă timpul și minte sau se preface că uită de promisiunile pe care le face. Spuneți-mi ce să fac ca să-i corectez comportamentul.

【R】 Nu ar trebui să vă priviți fiica în mod negativ. De asemenea, faceți exercițiul celor cinci minute de sugestii. Secretul creșterii copiilor este să nu-i privești în mod negativ, ci să-i acceptați, să-i lăudați și să le transmiteți dragostea Dvs. Când copilul face ceva nepotrivit, trebuie să folosiți cuvinte pozitive atunci când vorbiți cu ea. Dacă fiica Dvs. poate face curat după ea, chiar dacă Dvs. vorbiți despre păstrarea unei promisiuni, tot este bine. Este important să o lăudați pentru lucruri despre care credeți că sunt normale, de exemplu, când se trezește veselă dimineața sau când salută frumos lumea. În plus, lucrați cu subconștientul ei. Veți vedea rezultate la problemele pe care le are copilul Dvs. aplicând cele cinci minute de sugestii. Le puteți face și atunci când ea doarme. Când fiica Dvs.
doarme adânc, undele ei cerebrale sunt pe frecvența Delta. Faceți sugestii cheie, spunându-i pe nume în timp ce o mângâiați. Undele ei cerebrale vor trece pe undele θ (Theta). În acel moment, dați-i sugestii pozitive, precum, “○○ (numele ei, te poți concentra asupra
unui singur lucru. Atunci când faci curățenie, te simți foarte bine.” Este important să continuați să faceți cele cinci minute de sugestii.
Durează cel puțin 3 luni pentru ca un circuit neuronal să se formeze complet. Nu ar trebui să renunțați dacă nu vedeți rezultate imediat.
Continuați cu răbdare să faceți sugestii. De asemenea, numărul maxim de sugestii pe care ar trebui să le dați deodată este 3. După ce apar câteva rezultate, dați-i alte sugestii.

【Î】 Fiica mea cea mare are 6 ani. Chiar dacă o rog să mă ajute cu ceva ușor, (ex. Să pună farfuriile pentru prânz, să toarne ceai, etc.), nu o face imediat. În schimb, mă ajută bunica ei. Oare ar trebui să o forțez să mă ajute sau ar trebui să aștept până când este dispusă să mă ajute? (În acest moment, i se pare normal ca bunica să facă în locul ei.)

【R】 Dacă o forțați să vă ajute, nu va mai avea niciun sens. Dacă ea nu simte că este distractiv să vă ajute, atunci nu este eficient.
Prima dată, gândiți-vă dacă Dvs. și fiica Dvs. puteți să vă înțelegeți una pe cealaltă în mod sincer. Dacă o acceptați, apreciați și iubiți și dacă îi transmiteți suficient de mult dragostea Dvs., ea va fi dispusă să facă ceea ce îi cereți. Dacă nu vrea să facă ceea ce îi cereți, atunci acest lucru se întâmplă deoarece inima ei nu este emoționată de acest lucru. Vă rugăm să acceptați și să lăudați ceea ce face și să-i transmiteți în mod adecvat dragostea Dvs. Ea va începe să facă imediat ceea ce o rugați să facă.

【Î】 Fiu meu are 2 ani și 9 luni. Sunt foarte bucuroasă că îi place să mă ajute (să mă imite). Dacă nu îi zic să mă ajute, spală vasele, le șterge cu prosopul și le pune la loc în dulap. Nu îl las să folosească obiecte periculoase, cum ar fi cuțite de bucătărie, spunându-i, “Te-ai putea răni la mână. Când vei crește mai mare, vei putea să mă ajuți cu ele.” Dar, niciodată nu înțelege. După care, începe să plângă, să mă lovească, să arunce cu vasele și să se enerveze. Nu înțelege nici atunci când nu poate duce lucrurile de la început până la sfârșit. Sunt ușor îngrijorată în legătură cu acest lucru.

【R】 Știu că nu vreți ca el să atingă cuțitele de bucătărie, deoarece s-ar putea răni cu ele. Cu toate acestea, pe măsură ce crește mare, nu va putea să le folosească bine. Dacă îi dați să fololească obiecte de când este mic, va putea să înțeleagă cum să le folosească. Încercați să-i satisfaceți dorința, învățându-l prima dată cum să le folosească în mod sigur și lăsați-l să încerce cât poate.
Când vrea să facă ceva ce clar nu poate face, rugați-l să facă altă sarcină, de exemplu, “Doar eu pot să tai legumele acestea. În schimb, te rog să tai altceva.” Lăsându-l pe fiul Dvs. să taie ceva de unul singur sau să vă ajute la gătit, îi puteți satisface dorința și, în același timp, îl puteți aprecia pentru ce a reușit să facă. De asemenea, în acest fel îl puteți ajuta să mănânce ceea ce nu-i place. Când vă ajută, lăudați-l din toată inima.

【Î】 Fiul meu are 5 ani. Nu-l văd pe fiul meu că încearcă cu disperare să facă ceva chiar și atunci când se joacă. Nu cred că motivul ar fi că este singurul copil la părinți, dar îl iubesc. Cel mai mult mă preocupă faptul că atunci când se află ceva în fața lui, spune: „Nu pot să fac”. Aveți ceva soluții pentru noi părinții?

【R】Pentru a-i dezvolta motivația, ar trebui să-i transmiteți sincer dragostea Dvs. și să-l satisfaceți, acceptându-l și lăudând ceea ce face. Motivația copiilor se dezvoltă din alinarea pe care o simt atunci când mamele îi iubesc. În viața de zi cu zi, încercați să-i spuneți multe cuvinte pozitive și să-i transmiteți dragostea Dvs., îmbrățișându-l. Fiind acceptat și lăudat, el se va schimba în mod natural într-un copil care are încredere în propriile forțe.
În plus, aflați la ce se pricepe și ajutați-l să-și dezvolte acele abilități. Dacă găsește „ceva la care poate fi mai bun decât ceilați”, îi va crește încrederea în propria persoană și va încerca să facă diferite lucruri. Dacă îl puneți să încerce ceva dificil de la început, atunci își va pierde încrederea, pentru că nu o va putea face. Dacă îl forțați să facă ceva, spunându-i, „Trebuie să faci asta”, își va pierde încrederea în mod inutil. Nu încercați să-l forțați să facă ceva. În schimb, ajutați-l să-și dezvolte încrederea în propria persoană sau dați-i ceva ce poate face cu ușurință și oferiți-i șansa de a experimenta sentimentul de „Pot s-o fac.”. Când poate face ceva cât de puțin, vă rugăm să-l lăudați cu sinceritate. În acest mod își va câștiga încrederea în sine. Îi va dezvolta motivația și-l va face să fie motivat să încerce diverse lucruri.
Când spune, „Pot s-o fac,” îndrumați-l pentru a putea să facă treaba respectivă treptat, spunându-i cuvinte precum, „Este în regulă ○○, tu o poți face. Haide să facem împreună.” Chiar dacă îi ia mai mult timp să o facă, este în regulă. Vă rugăm să aveți încredere în fiul Dvs., să-l acceptați și să-l lăudați pentru lucrurile pe care le poate face și să aveți grijă de el cu blândețe.

【Î】Fiul meu este clasa a II-a. De multe ori spune că îi este greu să spună „nu” prietenilor săi. I-am mai spus: „Când nu-ți place ceva, poți spune: „Nu” „. Dar, el a început să spună cu ușurință „nu” lucrurilor pe care ar trebui să le facă (de exemplu, să meargă la școală). Cum ar trebui să-i explic că uneori există lucruri pe care ar trebui să le facă, chiar dacă nu vrea să le facă sau despre importanța păstrării unei promisiuni?

【R】Probabil, a început să spună cu ușurință „nu” pentru că a fost ușurat de cuvintele pe care i le-ați spus Dvs.: „Când nu-ți place ceva, poți să spui „nu” „. Poate că acum simte că poate spune sincer ce crede. Însă, el este cel care poate să știe cel mai bine ce ar trebui să facă. Prima dată, acceptați-i sentimentele, deoarece se află într-o perioadă grea de creștere. Spuneți-i: „Tu încerci din greu să faci față lucrurilor, nu-I așa?”, sau „Gândește-te la modul în care se simt prietenii tăi”. Apoi, spuneți-I cât de recunoscători sunteți că el se află cu voi. „Îți mulțumim că exiști și că ești aici cu noi” Energia lui se va schimba într-un mod pozitiv. Va putea să aibă încredere în propriile forte și să-și recapete motivația.

【Î】Fiul meu are 2 ani și 11 luni. Poate face diverse activități și poate vorbi acasă în mai multe feluri. Cu toate acestea, de obicei se prostește în fața educatoarei lui, atunci când aceasta ține lecțiile (de exemplu, atunci când e strigat pe nume, nu răspunde sau își spune numele greșit). Cum ar trebui să-l ajut să fie mai serios?

【R】Când oamenii își concentrează atenția asupra copiilor, aceștia devin nervoși, anxioși sau își pierd încrederea. Unii copii încearcă să scape de aceste sentimente, prostiindu-se. Acasă poate face diverse lucruri. Probabil, are emoții când se află în sala de clasă de la grădiniță. Vă recomandăm să vorbiți cu educatoarea despre fiul Dvs. și să o rugați să-l scape de stres sau anxietate, îmbrățișându-l strâns atunci când vine la grădiniță. Rugați-o pe educatoare să-i spună, “Îți mulțumesc că ai venit.”
În plus, este important ca între Dvs. și educatoarea lui să existe o relație solidă. Dacă aveți încredere în ea, deschideți-vă inima și comunicați cu ea. Și fiul Dvs. își va deschide inima față de educatoare. După lecție, încurajați-l, lăsând-o pe educatoare să-l laude pentru activitățile pe care le-a putut face. Acceptați-l și lăudați-l pe fiul Dvs.

【Î】Fiica mea are vârsta de 1 an și 3 luni. Poate merge bine. De când s-a născut, am încercat să-i citesc cât mai multe cărți ilustrate.
Cu toate acestea, nu mă ascultă atunci când se uită la cărți. Pentru a nu fi distrasă de nimic, pun la o parte toate jucăriile și Cd-urile și îi citesc în liniște în timp ce o pun să stea pe genunchii mei. Cu toate acestea, ea rămâne doar pentru un minut. Îi este greu să rămână așezată. Îmi puteți oferi câteva sugestii?

【R】Copiii de un an sunt interesați de diverse lucruri și nu se pot concentra pe un singur lucru, deoarece încep treptat să meargă și să se miște liber. Acum, ea se află în această etapă. Nu-i citiți mult timp o carte, ci citiți-o de parcă i-ați spune o poveste scurtă. Chiar dacă vă ascultă serios, arătați-i cartea sau citiți-o treptat. Va deveni un obicei și ea va începe treptat să se concentreze și să vă asculte. Ar trebui să alegeți o carte care se concentrează pe cuvinte, cu o poveste scurtă și imagini colorate care îi oferă un anumit stimul intelectual. Nu doar citiți povestea. Încercați să parafrazați și să-i spuneți fiicei dvs. povestea folosind cuvintele voastre. Dacă respectați zilnic acest obicei, interesul ei se va dezvolta și va deveni un copil căreia îi plac cărțile ilustrate.

【Î】Fiica mea are 2 ani și este singurul nostru copil. Se poate concentra numai asupra unui singur lucru (joaca) timp de cinci minute.
Nu pare să fie într-o dispoziție proastă, dar când nu poate construi cu blocurile de lemn sau nu poate face puzzle-ul așa cum ar fi crezut, împrăștie piesele ca și cum ar fi fost nervoasă. În viitor, când va trebui să studieze, va putea să stea pe scaun în mod corespunzător?

【R】Copiii își pot menține concentrarea timp de 5 minute. În cadrul lecțiilor Shichida, activitățile se schimbă la fiecare 5 minute.
Folosind acest curriculum, copiii se pot concentra la toate activitățile și pot face pe lecție între 10 și 13 activități. Când vă îndrumați fiica în activitățile de acasă, ar trebui să faceți ceva similar. Când se poate concentra pe o activitate timp de 5 minute, ar trebui să o lăudați și să treceți la următoarea activitate. Este important să faceți activități bogate în conținut utilizând ritmul adecvat.

【Î】 Fiul meu cel mare are 5 ani și 7 luni. Este prea mândru. Când nu poate merge pe bicicletă, chiar și după ce a exersat, spune, „Este vina bicicletei.” Când lucrurile nu merg așa cum se așteaptă, își varsă nervii pe cineva sau asupra obiectelor din jurul lui. Aceasta este personalitatea lui. Mă roagă să jucăm cărți în fiecare zi, pentru că îl las să câștige. Cum ar trebui să-l cresc ca să fie un copil răbdător?

【R】 Este prea mândru și urăște să piardă. Acest lucru înseamnă că are respect de sine și o dorință de a deveni mai bun. În viitor, ar trebui să îl îndrumați să simtă că „se luptă cu el însuși”, și nu că „luptă împotriva cuiva și câștigă „. Pentru copiii de vârsta lui, jocul este locul în care pot învăța sau experimenta diverse lucruri. În special, în cadrul jocurilor de cărți în grup, unde joacă cu alți oameni, pot învăța că uneori câștigi și uneori pierzi. De asemenea, pot învăța cum să-și controleze emoțiile sau importanța respectării regulilor și a jocului correct. În plus, ei își pot îmbunătăți abilitățile de comunicare. Dacă pot face aceste lucruri, vor putea să se bucure în liniște de jocuri, ceea ce va avea efecte pozitive asupra altor lucruri. Vă rugăm să luați în considerare aceste lucruri și să ajustați modul în care vă jucați cu copilul Dvs. Când câștigă, lăudați-l. Pe măsură ce continură să se bucure de joc, va putea să devină egalul Dvs. în jocurile cu cărți. El va învăța diferite lucruri, precum răbdarea.

【Î】 Fiica mea cea mică are 2 ani și 9 luni. Nu poate adormi ușor și, de obicei, se culcă după miezul nopții, deoarece nu se poate adapta la ritmurile de zi cu zi. Are 2 frați. Unul este la liceu și celălalt este la școala primară. Și eu și soțul meu lucrăm. Orarul fiecărui membru al familiei este diferit și cred că acest lucru are un efect negativ asupra ei ….

【R】 Pentru ca fiica Dvs. să aibă un corp sănătos și puternic, este important să meargă la culcare devreme. Prima dată, încercați să o treziți dimineața cu 5 minute mai devreme. Continuați tot așa până când ajungeți să o treziți dimineața la ora 6, în loc de ora 7. Dacă o veți trezi devreme, la aceeași oră, în fiecare dimineață, va adormi mai repede. Dacă o lăsați să doarmă prea mult după-amiaza, va sta trează până noaptea târziu. Încercați să-i ajustați reprizele de somn. Astfel, va putea să adoarmă mai devreme și să doarmă buștean în timpul nopții. De asemenea, dacă nu poate digera mâncarea pe care a mâncat-o înainte de a merge la culcare, acest lucru îi va stimula stomacul și, uneori, nu va putea să doarmă. Vă rugăm să aveți grijă și de obiceiurile ei alimentare.
Pentru momentele în care încă nu poate dormi, vă rugăm să încercați ca ora de culcare să fie aceeași în fiecare zi. Lăsați-o să stea în pat și ajutați-o să adoarmă, spunându-i o poveste. În plus, ajutați-o să adoarmă în mod natural, făcându-i înainte de culcare baie sau dându-i să bea apă cu ioni alcalini. Aveți grijă ca înainte de culcare să nu facă activități care să o agite. Ritmurile de viață au un mare efect asupra dezvoltării minții și corpurilor copiilor. Vă rugăm să acordați importanță acestor ritmuri.

【Î】Fiica mea are 1 an și o lună. De multe ori plânge noaptea. Câteodată nici eu nu dorm. Încă o mai alăptez puțin. Îmi puteți oferi câteva modalități de a opri din plâns noaptea? Fiul cel mare va împlini în curând 4 ani și nu plânge noaptea.

【R】 Sunt multe motive pentru care copiii plâng noaptea, unii au coșmaruri din cauza stimulilor din timpul zilei, cum ar fi senzațiile de rece și cald, alții, cum ar fi cei de vârsta fiicei Dvs. din cauză că acumulează treptat cunoștiințe și își dezvoltă emoțiile, ajungând să înțeleagă diverse lucruri. Dacă se trezește plângâng, nu ar trebui să o alăptați, ci mai degrabă să încercați să o adormiți la loc, mângâind-o pe corp sau bătând-o ușor pe spate.
În plus, încercați să urmați pașii care o ajută pe fiica Dvs. să doarmă fără probleme. Înainte de culcare, faceți-i o baie călduță sau dați-i să bea apă (apa ajută creierul să ia o pauză și ne ajută să adormim). De asemenea, ajustați hainele în funcție de mediu și fiți atentă să nu-i dați prea mult zahăr sau fructe. Mai mult, o puteți calma petrecând o oră liniștită înainte de culcare sau ajutând-o să digere ce a mâncat prin creșterea numărului de activități din timpul zilei. Este bine dacă îi dați și sugestii pozitive prin intermediul exercițiului de cinci minute de sugestii, “O să poți dormi profund până dimineața și când te vei trezi te vei simți foarte bine.” Practicând aceste sfaturi, veți observa că fiica Dvs. nu va mai plânge noaptea. Vă rugăm să nu vă faceți prea multe griji și să aveți răbdare ca ea să crească.

【Î】 Fiica mea are 2 ani și 2 luni. Îmi fac griji pentru că ritmurile ei de viață sunt haotice. Îmi este greu să le corectez. Uneori se trezește la ora 8 dimineața, iar alteori după-amiaza. Cel mai devreme adoarme la ora 22.00 și cel mai târziu la ora 3.00 dimineața. După ce se trezește, mai trage câte un pui de somn. Dacă merge la plimbare după o repriză de somn, va adormi la ora 20.00 pentru că este obosită. Cu toate acestea, după două ore se trezește din nou. Ce ar trebui să fac ca ea să înceapă să se culce și să se trezească devreme? Dacă o forțez să se trezească, va fi un obicei prost deoarece, va dormi de două ori mai mult după-amiaza. Îmi este greu să o ajut să-și formeze obiceiuri.

【R】Cauza tulburării ritmului ei de viață sunt reprizele de somn de după-amiază. Este absolut necesar ca cei mici de 2 ani să doarmă după-amiaza. Cu toate acestea, este normal ca ei să nu poată dormi noaptea, dacă îi lași să doarmă mult timp în timpul zilei. Astfel că ziua și noaptea se vor schimba, iar fiica Dvs. va dormi foarte mult în timpul zilei, în timp ce noaptea va dormi mai puțin. Își va forma un pattern contrar celui normal. Pentru a-i crea ritmul de a merge la culcare și de a se trezi devreme, cheia este de o obișnui să doarmă profund noaptea. Pentru a avea un somn liniștit noaptea, ar trebui să o lăsați în timpul zilei să se joace afară cât mai mult posibil și să-și consume energia. Procedând în acest fel, ea va putea să doarmă profund noaptea. Nu se va mai trezi imediat după ce a adormit. Chiar dacă se duce la culcare la ora 20 noaptea, nu va putea să doarmă profund până dimineața. Este important să o lăsați să se joace afară până când îi este de ajuns. Îi puteți schimba ritmurile de viață ajutând-o să-și creeze niște obiceiuri de joacă.
Trebuie să înțelegeți că baza creării ritmurilor este joaca în timpul zilei și să încercați să faceți în așa fel încât fiica Dvs. să-și consume energia în timpul energiei. De asemenea, încercați să o treziți dimineața devreme. Treziți-o cu puțin mai devreme în fiecare zi, astfel încât să se poată trezi la ora la care doriți. Condițiile de viață sunt diferite în funcție de fiecare familie, dar dacă fiica dvs. continuă să se trezească mai devreme, ea va adormi mai devreme noaptea. Opriți-vă din obiceiul de a o lăsa să aibă două reprize de somn în timpul zilei. În schimb, lăsați-o să doarmă o dată în timpul zilei. Lăsați-o să doarmă în jur de 1 sau 2 ore între orele 12 și 3 după-amiaza. Dacă depuneți eforturi în acest mod, ritmurile ei de viață se vor schimba în mod natural.

【Î】 Fiul meu are 2 ani și 7 luni. Cred că timpul lui ideal de trezire este între 7 și 9 dimineața. (Are o repriză de somn între orele 13.00 și 15.00), dar, de fapt, se ridică la ora 8 dimineața și se culcă la 22.30 noaptea. Mă întreb dacă așa e bine pentru el. S-ar putea să fie pentru că soțul meu se întoarce acasă târziu (aproximativ 21.00 noaptea).

【R】Fiul Dvs. ar trebui să se culce puțin mai devreme. Pentru a-i corecta ritmul de viață, limitați treptat timpul de somn. Timpul ideal de somn este de mai puțin de 2 ore, între orele 13:00. Și 16:00. Dacă aerisiți încăperea sau îi dați să bea apă cu ioni alcalini, se va trezi cu ușurință. Dacă somnul de după-amiază este lung, se va culca mai târziu. Ar trebui să-l puneți la somn mai devreme sau să-i reduceți somnul de după-amiază. Deoarece este dificil să-i reduceți deodată somnul de după-amiază, este în regulă și dacă îi schimbați încet ritmul, reducând din durată, în timp ce-l supravegheați. Nu uitați că atunci când schimbați ritmul fiului dvs., este important ca scopul să fie rezonabil.

【Î】Fiica mea are 5 ani. Se trezește greu dimineața. Aș dori ca ea să adoarmă până la ora 20:30 noaptea și să se trezească dimineața la ora 6, dar chiar dacă setez alarma să sune la ora 6, continuă să doarmă. Dacă o las, dimineața nu mai putem face activități.

【R】Dacă fiica Dvs. doarme prea mult după-amiaza, atunci va adormi târziu sau nu va dormi profund, ceea ce înseamnă că se va trezi cu greu dimineața. Înainte de culcare, faceți-i o baie cu apă caldă ca să se relaxeze, după care dați-i să bea apă (de ex. apă cu ioni alcalini) pentru a dormi fără probleme. În plus, dacă nu o mai lăsați să doarmă după-amiaza, se va culca mai devreme.
Pe de altă parte, când este timpul să se trezească, ușurați acest proces, făcând lumină în cameră sau punându-i muzică. De asemenea, este bine să faceți exercițiul de cinci minute de sugestii. După ce i-ați oferit sugestii clare despre dragoste și unicitate, puteți adăuga „Poți să dormi profund până dimineața și să te trezești devreme.” Dacă lucrați treptat și constant cu ea și începeți cu ceea ce poate face, atunci va putea să se trezească devreme. De asemenea, în ceea ce privește activitățile ei, faceți un program zilnic strict. Dacă îi corectați ritmurile de viață și faceți o treabă bună, introducându-i și activitățile, atunci va putea să le facă fără dificultate.

【Î】Fiica mea va face în curând 4 ani și jumătate. De la 2 ani, ea nu mai are nevoie de scutec în timpul zilei, ci doar noaptea. Îmi fac griji, pentru că în curând va avea 5 ani.

【R】 Copiii nu încetează să meargă noaptea la toaletă doar pentru că au fost învățați să facă acest lucru. Pe măsură ce funcțiile corpului lor încep să funcționeze corect, nu vor mai urina noaptea, în timpul somnului. Nu vă gândiți la faptul că are deja 5 ani, ci mai degrabă că încă este la vârsta de 5 ani. Înainte de a o pune în pat, duceți-o la baie și evitați să-i dați lichide. De asemenea, aplicați și metoda celor 5 minute de sugestii înainte de culcare, „○○ (numele ei, acum ești bine pentru că te-ai dus la toaletă. Poți dormi liniștită până dimineața fără să uzi patul. Dacă trebuie să mergi la toaletă, te vei trezi și te vei duce.” Dacă gândiți negativ, „Încă nu poate renunța la folosirea scutecelor. De ce nu poate? Sigur va uda din nou patul la noapte…. „, sentimentele voastre îi vor fi transmise și ei. Acest lucru nu este bun. Ar trebui să credeți în fiica Dvs. și să faceți cele cinci minute de sugestii.

【Î】 Fiul meu are 4 ani. De curând, odată ce este absorbit de ceva, nu mai face ceea ce trebuie să facă. Aparent, mă poate auzi, dar mă ignoră, ceea ce recunosc că mă deranjează. Se duce la baie, doar atunci când nu se mai poate ține și deseori se scapă puțin pe el.
Sunt îngrijorată pentru că atunci când este absorbit de joacă sau de cititul unei cărți, nu poate trece cu ușurință de la timpul de joc la ora de masă.

【R】Fiul Dvs. este absorbit de lucrurile lui preferate, pentru că asimilează multă înțelepciune din ele. Vorbiți pe un ton frumos și aveți încredere în el. La început, urmăriți îndeaproape ceea ce face pentru a vedea de ce anume este absorbit și în ce context. El face ceea ce iubește și dacă îl observați atunci când este absorbit de ceva, veți vedea o altă latură a sa.
Pentru a-l ajuta să vă asculte, este important să promiteți ceva în avans. După care, vorbiți-i despre importanța păstrării promisiunilor, spunându-i, „Haide să facem o promisiune. Când te prefaci că nu mă auzi, chiar și atunci când vorbesc cu tine, sunt tristă.
Haide să facem ○○ pentru că ai promis că o s-o faci.” Dacă nu vă ascultă în ciuda acestor promisiuni, spuneți opusul a ceea ce nu credeți, cum ar fi „Nu trebuie să faci asta. Voi curăța eu totul.”
De asemenea, vorbiți cu fiul Dvs, încercând să apelați la emoțiile lui, de exemplu, „○○, nu te-ai scăpat pe tine, nu-i așsa”, „Ce oră este acum? Este timpul să mergem la toaletă,” sau „Și eu trebuie să merg la toaletă. Haide să mergem împreună.”

【Î】Mă gândesc să încep să-l învăț pe fiul meu să meargă la toaletă, deoarece a împlinit 1 an. L-am așezat pe oliță sau pe toaletă, dar nu vrea să stea. Cu toate acestea, înainte să-i fac baie, face pipi. Mă întreb dacă ar trebui să-l laud sau să-l cert. Ce ar trebui să fac?

【R】Dacă fiul Dvs. poate face la oliță sau merge toaletă încă de la început, ar putea însemna că este doar o coincidență. Chiar dacă îl obligați, când de fapt nu a mai încercat până atunci, este natural să nu o poată face. Formați un obicei din a merge la toaletă înainte de baie. Chiar și atunci când fiul Dvs. urinează în alte locuri în afară de oliță sau toaletă, învățați-l ce face, de exemplu, “Ai făcut pipi.” Îl veți certa oare din cauza locului în care a urinat sau veți privi acest lucru ca pe o ocazie de a-l învăța despre funcțiile corpului său? Acest lucru va avea un efect important asupra pregătirii lui de a face pipi la toaletă. La început, observați-l și atunci când vi se pare că ar vrea să facă pipi, duceți-l la toaletă sau aduceți-i olița. În felul acesta, va putea să o facă. Când va fi în stare, vă rugăm să-l lăudați din toată inima.

【Î】Fiul meu are 3 ani și 3 luni. Încă poartă scutec. Când a împlinit 2 ani, a promis că o să înceapă să facă pipi la toaletă și s-a ținut de cuvânt. Din acel moment, a încetat să mai folosească scutecele și singur își pregătea olița și făcea pipi. Cu toate acestea, de când am încercat să fac același lucru și cu treaba mare, a început să urască să meargă la toaletă. De când aștept ca el să vrea să facă treaba mare la oliță sau toaletă a trecut un an. Ce ar trebui să fac?

【R】Motivați-l atunci când exersați cu el mersul la toaletă, concentrându-vă asupra momentelor când poate folosi toaleta. Exersarea mersului la toaletă este legată de conștiința de sine a fiului Dvs., precum și de dezvoltarea și capacitatea corpului de a rezista urinării.
El pare să înțeleagă noțiunea de urinare sau de scaun, deoarece le putea face până acum. Așadar, se află într-un proces de dezvoltare. Concentrați-vă asupra momentelor când poate merge la toaletă și motivați-l să o facă, arătându-i că sunteți mulțumită și lăudându-l cu sinceritate, când vă spune că a făcut pipi. Spuneți-i, de exemplu, „Ai reușit să faci?”, după care, ajutați-l să-și formeze un obicei în a folosi toaleta. De exemplu, lăsați-l să meargă la toaletă după mese sau înainte de a pleca de acasă. Continuați să-i spuneți să meargă la toaletă, atunci când se află într-o dispoziție bună.
De asemenea, aplicați metoda celor cinci minute de sugestii. Mai întâi, ar trebui să-i dați câteva sugestii cheie, precum: „○○, acum tu dormi, dar un anumit loc din creierul tău este încă treaz. Așadar, poți înțelege ceea ce îți zic.” După care, oferiți-i o alinare, spunându-i că-l iubiți, „○○, te iubesc foarte mult”. După ce i-ați transmis iubirea sinceră, trebuie să-i dați sugestii pozitive. De exemplu, ar trebui să spuneți: „○○, poți spune când trebuie să mergi la toaletă să faci pipi.” sau „Poți face pipi și treaba mare la toaletă.” Ar trebui să vorbiți așa cum vorbiți de obicei. Dați-i aceste sugestii într-un mod ușor de înțeles și spuneți-le pe un ton asertiv, „○○, poți face treaba asta”, „Chiar acum reușești” sau „Ai reușit”. Faceți aceste activități, în timp ce aveți încredere în fiul Dvs. că poate merge la toaletă.

【Î】Fiica mea are 4 ani. Când facem baie, îi spun mereu cum să se spele sau cum să-și clătească corpul, însă ea se joacă tot timpul și nu o poate face cum trebuie. Când i-am zis că de acum înainte nu-i voi mai spune cum să se spele pe corp, deoarece i-am repetat de nenumărate ori, a început să plângă. Ce ar trebui să fac?

【R】Având în vedere că fiica Dvs. are 4 ani, probabil crede că atunci când faceți baie împreună este un moment distractiv și este fericită când o spălați Dvs. Vă rugăm să vă amintiți că ea se află într-un proces de creștere, când poate face lucrurile pas cu pas. Probabil este dificil să învețe dintr-odată cum să se spele și să se clătească pe tot corpul. La început, spuneți-i să-și spele anumite părți ale corpului. Dacă o poate face bine, lăudați-o din toată inima. Dacă îi este greu să-și spele tot corpul, atunci este în regulă să înceapă cu ce anume poate, de exemplu mâinile sau picioarele. De asemenea, ar fi bine dacă ați pregăti o foaie de hârtie colorată în care să treceți ce părți ale corpului și le poate spăla. De exemplu, „Îmi pot spăla mâinile.”, „Pot să-mi spăl picioarele.”, „Mă pot clăti pe tot corpul.” Când o poate face, lipiți un abțibild pe această foaie. Dacă o îndrumați în acest proces de a deveni treptat independentă și o lăudați atunci când reușește, va ajunge să spună că se descurcă și singură!”

【Î】Fiul meu are 7 luni. Nu de mult timp, atunci când mergem cu mașina, pare plictisit când stă în scaunul său de mașină și deodată începe să plângă. Ce ar trebui să fac?

【R】Fiul Dvs. se află într-o fază în care dorește să se miște liber, astfel că se simte restricționat când stă în scaunul de mașină. Cu toate acestea, ar trebui să continuați să îl disciplinați. Chiar și atunci când plânge, e important să-l lăsați în scaun să reziste acestei experiențe pentru a se obișnui. Se știe că vocea mamei poate liniști copiii. Vorbiți cu el sau încercați câteva din următoarele lucruri, cum ar fi să-i puneți cântece pentru copii și să cântați, să vă înregistrați când citiți o poveste și să i-o puneți în mașină s-o asculte. De asemenea, îi puteți prinde de scaunul său de mașină animalul lui de pluș preferat sau și alte jucării care scot sunete.

【Î】Fiica mea va împlini în curând 2 ani. Nu se poate separa de mine nici cănd este în parc, preferă să stau lângă ea și să mă joc. Am aplicat metoda celor cinci minute de sugestii, dar nu văd rezultate clare. Poate că nu fac ceva cum trebuie. Ce ar trebui să fac pentru ca ea să nu se joace tot timpul lângă mine?
Copiii la vârsta ei nu se pot dezlipi de mamele lor pentru a se juca singuri. Vârsta la care încep să se joace cu prietenii lor, este aproximativ cea de 4 ani. Să ținem minte că există diferențe de evoluție și creștere la fiecare copil. La început, începeți să vă jucați cu ea în parc. Apoi, încetul cu încetul jucați-vă cu ea în apropierea altor copii. Jocul pentru copii urmează pașii de mai jos:

【R】 Copiii de vârsta ei nu se pot separa imediat de mamele lor și să se joace singuri. Vârsta când copiii se pot juca cu prietenii lor este de aproximativ 4 ani. De asemenea, există și diferențe de dezvoltare de la copil la copil. Primul pas este să vă jucați cu ea în parc.
Apoi, treptat începeți să vă jucați cu ea lângă alți copii. Joaca copiilor se desfășoară după următorii pași:
1. Un copil nu se joacă cu alți copii, ci se joacă singur ceea ce îi place.
2. Un copil poate privi alți copii cum se joacă, în timp ce se află lângă persoana cu care se simt în siguranță.
3. Un copil se poate juca într-un grup, în care fiecare copil face ceva diferit.
4. Un copil se poate juca într-un grup, în timp ce respectă regulile și cooperează cu alți copii.
Pentru a trece ușor la joaca într-un grup, comunicați cu fiica Dvs. pe cât de mult posibil. Când vă cere să o țineți în brațe sau de mâini, vă rugăm să faceți întocmai. Dacă o acceptați, ea se simte în siguranță și nu va mai veni la Dvs. să vă ceară să vă jucați cu ea. După ce ați făcut sugestiile cheie de iubire, vorbiți-i cu răbdare și cât mai clar posibil, “Te poți juca în parc cu ○○ (numele prietenului).”

【Î】Îmi fac griji că marea parte a timpului fiul meu se joacă singur. Cât de mult ar trebui să se joace singur într-o zi?

【R】Unul din obiectivele de creștere a copiilor este de a-i învăța să se joace singuri între 20 și 30 de minute pe zi.
Când se concentrează să se joace singur, observați-l cu atenție fără să-l întrerupeți. Dacă se joacă prea mult timp singur, interacționați cu el și alăturați-vă jocurilor sale. Relația dintre părinți și copii este baza comunicării și a sociabilității. Este important să vorbiți cât mai mult cu fiul Dvs.

【Î】De când s-a născut al doilea copil, am început să fiu îngrijorată că fiul cel mare nu face nimic.

【R】Au trecut șase ani de la nașterea primului Dvs. copil și acum aveți o fiică, pe care soțul Dvs. o prețuiește. Locul său de muncă pare să fie solicitant, iar probabil ea este persoana care îl ajută să se relaxeze. Pentru început, vă rugăm să-l îmțelegeți pe soțul Dvs., să-l iubiți și să-l respectați. Dacă aveți sentimente negative față de el, le poate simți. Dacă vă schimbați modul în care-l priviți, soțul Dvs. se va schimba. Dacă soțul Dvs. se schimbă, suntem siguri că și modul de comunicare cu fiul Dvs. se va schimba.
De asemenea, deja i-ați spus soțului Dvs. despre importanța creșterii copiilor. Când faceți acest lucru, încercați să și vizualizați.
Dacă vizualizați că soțul Dvs. este blând și prietenos cu băiatul., atunci el va simți undele imaginii Dvs. și va încerca să se schimbe, întocmai cum ați vizualizat.

【Î】 Am 2 fiice: una de 6 ani, iar cealaltă de 10 luni. Până să se nască a doua fiică, am crezut că prima este cea mai drăguță și am vrut să-i dezvolt punctele ei forte. Când o certam, niciodată nu era așa de tare. Cu toate acestea, de când s-a născut a doua fiică, am început să-mi pese de greșelile primei fiice, să nu mai cred că este drăguță și să urăsc să fiu atinsă de ea.
În momentul de față, sentimentele mele față de ea s-au mai ameliorat puțin. Cu toate acestea, o îmbrățișez ca și cum ar fi datoria mea. Ce ar trebui să fac pentru a o putea îmbrățișa din nou din iubire?

【R】Fiica „despre care ați simțit că era drăguță” și fiica „despre care nu puteți simți că este drăguță” sunt una și aceeași persoană. Ea nu s-a schimbat. Vă rugăm să realizați că motivul problemei se află în interiorul Dvs. Chiar dacă simțiți că atunci când o îmbrățișați o faceți din obligație, este în regulă. Vă rugăm să o îmbrățișați. Vă rugăm să-i spuneți de mai multe ori pe zi, „○○ (numele ei), te iubesc atât de mult. Îți mulțumesc că te-ai născut!” Când se trezește, îmbrățișați-o și spuneți-i zâmbind: „Ce binedispusă ești în dimineața aceasta. Ce drăguță ești, ○○”. Indiferent de cum simțiți în legătură cu greșelile ei, nu le luați în considerare. Lăudați-o și apreciați-i punctele forte. În timp ce o îmbrățișați, vorbiți cu ea despre punctele ei forte. În acest fel, sentimentele Dvs. se vor schimba, iar zâmbetul îi va apărea din pe buze.

【Î】Fiica mea cea mare (4 ani și 11 luni) a fost independentă încă de la început. Nu am avut nicio dificultate în a o crește, deoarece a fost capabilă să facă majoritatea lucrurilor încă de la vârsta de 2 ani. Cu toate acestea, de când am rămas însărcinată cu fiica cea mică (ea avea 3 ani și 10 luni), nu a mai făcut nimic. Când iese de la baie, îmi spune „Pune-mi chiloții.” Când mănâncă, îmi spune: „Hrănește-mă.” Îmi cere să fac totul. Acum că a trecut un an, vreau ca ea să facă câteva lucruri. Ce ar trebui să fac? Încă mai poartă scutec noaptea.

【R】Suntem siguri că fiica Dvs. mai mare este o persoană care se străduie și care uneori este mult mai independentă decât alții, din moment ce la vârsta de 2 ani putea să facă diverse lucruri. Totuși, probabil s-a reîntors la comportamentele de bebeluș din cauza celui de-al doilea copil. Atunci când începe să se comporte ca un bebeluș, crede în subconștient că poate să vă atragă atenția și să vă facă să vă îndreptați dragostea către ea.
Dacă îi veți oferi iubire cât dorește, corpul și mintea (sufletul) ei vor putea să se dezvolte. Satisfaceți-i nevoile și manifestați-vă iubirea față de ea. Spuneți-i, „Îmi pare rău că te fac să te simți singură. Te iubesc foarte mult” și îmbrățișați-o strâns timp de 8 secunde. Dacă îi oferiți din nou iubire, procedând astfel de mai multe ori pe zi, ea va fi capabilă să facă ceea ce obișnuia. De asemenea, va putea să se dezvolte constant.

【Î】Am 2 copii: unul în clasa a 3-a (fată), iar celălalt la grădiniță (băiat). Înțeleg că nu este bine că simt că fiul meu este mai drăguț decât fiica mea. Cu toate acestea, asta este ceea ce simt. Uneori, fiica mea pare să-mi citească sentimentele și îmi spune acest lucru. Nu am nicio amintire că mama mea mi-ar fi zis că sunt drăguță când am fost mică (am 3 surori). Nu vreau ca fiica mea să simtă la fel cum m-am simțit eu când am fost mică….

【R】Deseori, părinții se înfurie și își ceartă copilul cel mare, mai mult decât pe cel mic, deoarece se bazează pe cel mai mare sau cred că cel mare ar trebui să înțeleagă mai mult decât cel mai mic. Este bine că puteți să comunicați cu copiii Dvs. în funcție de vârsta lor, deoarece există o diferență între ei. Este important să-i îmbrățișați pe fiecare în parte și să le arătați dragostea Dvs. Făcând acest lucru, anxietatea fiicei Dvs. va dispărea. Ar trebui să aveți interacționați fizic mai mult cu fiul Dvs. și să-i acceptați cererile, deoarece încă se află la grădiniță. Ar trebui să vă bazați pe fiica Dvs., să o rugați să vă ajute și să o lăudați pentru ceea ce poate face. Nu uitați să o lăudați și să o acceptați, „Apreciez că mă ajuți mereu. Am încredere în tine.” Creați o relație de încredere între dvs. și ea.
Este dificil să comunicați cu fiecare copil în același mod sau sau să procedați la fel cum ați făcut când fiica cea mare era de vârsta băiatului cel mic. Prețuiți timpul pe care îl petreceți cu fiecare copil în parte și când faceți acest lucru, gândiți-vă doar la acel copil. Dacă comunicați cu fiecare dintre ei în funcție de stadiul lor de dezvoltare, veți putea crea o relație bună cu fiica dvs.

【Î】Am 2 fiice: una de 4 ani, iar cealaltă de 1 an. Simt că fiica cea mică este mai frumoasă decât cea mare. Primul fiică a avut un temperament problematic de când s-a născut. Deseori urăsc să comunic cu ea, deoarece plânge des. Am dificultăți în a comunica cu ea. Cu toate acestea, nu am dificultăți în a-mi crește fiica mai mică, deoarece am învățat despre metoda Shichida și am urmat cursul de educație timpurie. Poate găsi lucruri de care se bucură de una singură. Mă simt sincer ușurată când sunt cu ea.

【R】Mulți părinți nu au fost pregătiți să devină fratele sau sora cea mare și au făcut-o pentru că li s-a impus. Cu toate acestea, ajung să își crească copilul cel mic cu multă răbdare și să-l prețuiască. Însă, copiii sunt mai sensibili la sentimentele părinților lor decât se așteaptă aceștia. Dacă respingeți dorința fiicei voastre mai mari de a fi iubită, este firesc ca ea să reacționeze sau să plângă. Amintiți-vă să-i acordați prioritate fiicei voastre, pe măsură ce crește, chiar dacă nu credeți că este mai frumoasă cea mică. Dacă vă schimbați, ea va reveni la a fi o fată ascultătoare și veți putea să o acceptați fără probleme.
Vă rugăm să înțelegeți că sunteți de neînlocuit pentru fiica Dvs. Aceasta este cheia soluției de schimbare a atitudinii și a sentimentelor. Nu trebuie să credeți niciodată că fiica Dvs. nu se va schimba, ci să încercați să vă schimbați Dvs.

【Î】Am 2 copii: o fată de 6 ani și un băiat de 3 ani. Cumpăr doar un singur set de jucării, pentru că doresc ca ei să învețe să le împartă și să se înțeleagă unul cu celălalt. Cu toate acestea, întotdeauna se bat pe le. Oare ar trebui să cumpăr 2 seturi de jucării? De asemenea, fiica mea îi spune deseori fratelui ei: „Dacă nu faci ○○, nu voi împărți jucăria cu tine.” Ceea ce îl pune să facă nu este nimic rău, doar lucruri precum, „termină de mâncat” sau „spală-te pe dinți”. Cu toate acestea, mă deranjează.

【R】Chiar dacă ar fi 2 seturi de jucării, acest lucru nu ar face decât să crească numărul de jucării. Dacă copiii dvs. se plictisesc de jucării, acestea doar vor ocupa spațiu. Ar trebui să dezvoltați capacitatea copiilor dvs. de a împărți jucăriile între ei. Cumpărați jucării potrivite vârstei lor. Când oricare dintre ei dorește să împrumute o jucărie, el sau ea trebuie să obțină permisiunea celuilalt. Învățați-i această regulă. Pentru a-i face să se joace împreună și să împartă jucăriile între ei, ar trebui să le dați o jucărie cu care să se poată juca în mai multe moduri, cum ar fi crearea sau construirea a ceva, de exemplu cuburi de lemn sau plastic. Când vor dori să construiască ceva mare, vor trebui să împartă între ei cuburile de construit, pentru a putea să facă acest lucru, deoarece cuburile de construit ale unuia nu vor fi suficiente. În acest moment, vor învăța să folosească ceva împreună într-un mod prietenos. Fiica Dvs. îl condiționează pe fratele ei, ceea ce înseamnă că este posibil ca ea să imite unul dintre părinți. Poate le spuneți ceva de genul „Dacă nu faci…., atunci nu o să ..”. Este adevărat că fetița Dvs. nu-l pune pe fratele ei să facă ceva rău, dar este important să verificați modul în care comunicați cu copiii dvs. și să le arătați un bun exemplu.

【Î】Zilele acestea sunt îngrijorată de acțiunile fiicei mele de 4 ani. Când încerc să-l iau în spinare pe băiațelul meu (1 an și 3 luni) pentru a-l ajuta să doarmă, fiica mea găsește port bebe-ul înaintea mea. Când îi spun: „te rog, să mi-l dai”, îmi spune, „Nu. Acum, ursulețul Pooh spune că vrea să doarmă.”, după care își pune animalul de pluș în el. În plus, când pregătesc patul pentru ca fiul meu să doarmă, se pune ea în el. Mă împiedică să fac lucruri pentru el. Încerc să-l adorm pentru a mă putea juca cu ea, dar tot nu înțelege. Ce să-i spun?

【R】Fiica dvs. nu vă lasă să faceți diverse lucruri pentru fiul Dvs. pentru că este geloasă pe el, pentru că dorește să comunicați mai mult cu ea. Dvs. credeți că veți putea comunica cu ea mai mult după ce-l liniștiți pe cel mic. Cu toate acestea, dacă faceți mereu acest lucru, ea se va întreba de ce vă ocupați mai întâi de el și nu de ea. Pentru început, îi puteți spune: „Întotdeauna îți acord ție prioritate.” După care,○○ (numele băiețelului) pare somnoros. După ce adoarme, pot să mă joc cu tine. Deci, pot să iau, te rog, port bebe-ul ca să-l adoarm?” Când faceți ceva, dacă îi vorbiți fiicei Dvs. mai întâi și o îmbrățișați puțin, ea va fi mulțumită. Nu va mai încerca să vă oprească din a face lucruri pentru fiul Dvs. Vă rugăm să-i arătați că o iubiți din tot sufletul.

【Î】Primul meu fiu (în vârstă de 7 ani) a învățat să citească datorită metodei Shichida scrisori pe când avea 3 ani. Prima mea fiică s-a născut când el avea 4 ani și nu am mai putut să-i citesc cărți. Trebuie să citească singur. De asemenea, când încerc să-i citesc fiicei mai mari, cea de-a doua fiică îmi aduce o carte pe care vrea să i-o citesc și continuă să plângă până când fac acest lucru, la fel cum obișnuia să facă și prima mea fiică. Oare ar trebui să le las în pace și să-i citesc cărți fiului meu?

【R】Folosiți timpul eficient sau gândiți-vă la modalități în care toți copiii Dvs. se pot bucura de lectură. Dacă fiul Dvs. se culcă mai târziu decât fetele, de ce nu-i citiți lui ultimul? Sau dacă se trezește mai repede decât ele, îi puteți citi lui dis-de-dimineață.
Este dificil să comunicați cu fiecare copil în parte, atunci când citiți cărți. Dacă nu aveți timp de lectură, este bine și dacă le citiți câte 5 minute la fiecare în parte. Alegeți ordinea în care le veți citi și citiți-le. Vă recomandăm să utilizați „povești în imagini”, deoarece le puteți arăta povestea celor trei copii. De asemenea, este în regulă și dacă le spuneți copiilor voștri o poveste fără să vă folosiți de o carte. Ar fi bine pentru fiul vostru dacă, din când în când, el le-ar citi povești surorilor, în caz că nu le deranjează

【Î】　Al doilea copil se va naște în curând. Fiul cel mare are 5 ani. Nu vor merge la aceeași școală primară din cauza diferenței de vârstă dintre ei. Când voi continua activitățile cu copiii în viitor, la ce ar trebui să fiu atentă sau care ar fi modalitatea bună de a face activități cu ei?

【R】 Spuneți-i fiului Dvs. să vorbească cu viitorul său frate sau să-i citească o carte. În acest fel se va crea o legătură profundă între cei doi. În plus, va aștepta cu nerăbdare nașterea celui de-al doilea copil. În timpul sarcinii, faceți activități pe care le-ați putea face împreună cu al doilea copil. Când îi citiți o carte, vă rugăm să o faceți ca și cum ați încerca să i-o citiți celui de-al doilea copil. Ar trebui să vă petreceți timp simțind că el și cel de-al doilea copil fac activități împreună.
După nașterea celui de-al doilea copil, dați-le să facă activități pe care le pot face împreună, iar atunci când nu pot, faceți activitățile pe rând sau separat. Ar trebui să stabiliți niște reguli pentru activități. În același timp, le puteți arăta carduri, citi cărți și pune CD-uri cu muzică sau pentru devzvoltarea limbajului. Conținuturile cardurilor sau a cărților ar trebuie să fie în funcție de ce vrea fiecare sau de interesele fiecăruia. Când faceți activități care trebuie să fie schimbate în funcție de vârsta copilului, cum ar fi fișe de lucru, faceți-le în timp ce unul dintre copii doarme sau un alt membru al familiei poate avea grijă de celălalt copil. Va trebui să vă gândiți la modalitățile în care să stabiliți ordinea activităților.

【Î】 Am doi băieți: unul este mai mare, iar cel mic este la grădiniță. În principiu, se înțeleg bine. Totuși, atunci când fac fișe de lucru sau exerciții cu sunete și îi supraveghez, amândoi încearcă să-mi atragă atenția. Deseori simt că ar trebui să fac fișe de lucru cu fiecare copil în parte. Când îl observ pe fiul cel mare, în timp ce fiul cel mic își așteaptă rândul, acesta completează dinadins fișa de lucru mult mai încet, iar cel mic nu mai are răbdare să-și aștepte rândul și se enervează… Sunt stresată pentru că îi pun să facă fișele de lucru în timpul limitat pe care-l avem înainte de a-i duce la grădiniță. Oare ar trebui să împart intervalul de timp în două, de exemplu, dimineața pentru unul și seara pentru celălalt?

【R】Uneori este dificil să faceți activități cu copiii Dvs. în același timp, pentru că sunt doi, dar continuați să le faceți dimineața. Deoarece se înțeleg bine, le pasă ce face celălalt sau încearcă să vă atragă atenția de la celălalt. Stilul ideal de a face activități este de unu-la-unu, însă dacă este dificil pentru Dvs. să faceți astfel, ar trebui să vă hotărâți asupra intervalului de timp dedicat fiecărui copil în parte înainte de a începe fișele de lucru. Fiul cel mare ar trebui să înceapă primul. Întrebați-l dacă are întrebări în legătură cu ce are de făcut și ocupați-vă serios de fiecare în parte. Ei vor fi conștienți de timp și vor învăța să aibă răbdare deoarece vor știi timpul alocat pentru fiecare în parte. Cu toate acestea, dacă procedați în acest fel și încă întâmpinați greutăți, puteți împărți intervalul pentru activități precum ați menționat.

【Î】 Am doi fii: unul de 4 ani și celălalt de 3 ani. Fiul cel mic este foarte deștept, dar cel mare se poate exprima mai ușor. Mai mult, fiului mai mare nu îi place când cel mai mic îl întrece. Sunt îngrijorată în legătură cu modul în care să fac activitățile cu fiul cel mare. Vreau să fac activitățile separat, dar mediul de acasă nu îmi permite. Așadar, fac simultan activitățile cu ei. Îmi puteți oferi câteva sugestii în legătură cu modul în care să fac activitățile, insă focusate pe copilul cel mare, fără ca cel mic să se supere?

【R】Chiar dacă ați fi expert în creșterea copilului, ați avea dificultăți în desfășurarea simultană a activităților cu copiii dumneavoastră.
Încercați să creați un mediu în care puteți, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, să urmăriți fiecare fiu. De exemplu, în timp ce soțul dvs. are grijă de fiul mai mic, puteți face activități cu fiul mai mare. Sau poate unul dintre vecinii Dvs. ar putea avea grijă de câte un copil timp de 30 de minute. Vă rugăm să vă gândiți la diferite moduri în care puteți stabili ordinea activităților.
Mai mult, este bine ca fiecare activitate să devină un obicei sau parte din ritmurile zilnice ale fiilor Dvs. De exemplu, îi puteți îndruma în cadrul activităților, spunându-le: „E rândul fratelui tău mai mare. Apoi, este rândul lui ○○ (numele celuilalt fiu).” După ce ați terminat activitățile fiului mai mare, ar trebui să-l lăudați din tot sufletul. După care, faceți activitățile cu fiul mai mic. Va înțelege că urmează și el după ce ați terminat activitățile cu fiul cel mare; când sunt relaxați, ambii vor putea să facă activități. S-ar putea să aveți dificultăți cu activitățile deoarece spuneți: „Mediul de acasă nu-mi permite s ____”. Totuși, nu trebuie să vă creșteți copiii singură, rugați-i pe ceilalți membri ai familiei sau pe prietenii Dvs. să vă ajute. Pe măsură ce faceți activitățile cu fiii Dvs., incercați să le priviți într-un mod pozitiv.

【Î】　Fiica cea mică are 4 luni. Când fac activitățile de tip Shichida cu fiul mai mare, iar cea mică începe să plângă, trebuie să mă opresc din ceea ce fac. Copilul cel mare are 3 ani și-mi spune, „Oh, bebe plânge. Du-te, te rog, să o hrănești. Te aștept aici.” Cu toate acestea, când reîncep activitățile, nu mai merge așa de bine, deoarece fiul cel mare nu se mai poate concentra. În acest caz, ce ar trebui să fac?

【R】Copilul vostru cel mare este foarte bun. Prețuiți-i bunătatea și faptul că așteaptă până terminați cu fiica cea mică. După ce vă ocupați de ea, lăudați-l pe fiul ce mare pentru că a avut răbdare să aștepte și pentru bunătatea sa: „Mi-ai spus să merg să am grijă de ea și acum e fericită. Îți mulțumesc foarte mult.” În acest fel veți putea să-l mulțumiți și să vă creați o relație cu el. Dacă are încredere în Dvs. și vă îmbunătățiți relația, va accepta cu ușurință ceea ce faceți și va înțelege repede, ceea ce va duce la rezultate bune.

【Î】 Am 3 copii: un băiat de 3 ani, un băiat de 2 ani și o fată de 1 an. Aș vrea să fac în așa fel ca activitățile fiului cel mare să fie mai solide, dar nu reușesc. Uneori sunt strictă cu el, deoarece vreau să fie un frate mare bun. Acesta este motivul pentru care deseori se răzvrătește împotriva mea. De exemplu, când lucrurile nu merg așa cum speră, deseori le dă palme fraților lui sau plânge în hohote.
Cum ar trebui să comunic cu el?

【R】 Atunci când aveți mai mulți copii, ar trebui să acordați prioritate fiului cel mare și să faceți în așa fel ca activitățile să fie satisfăcătoare pentru el. Deseori, este forțat să îndure anumite lucruri, “din cauză că este fratele cel mare”, fapt ce poate duce la a fi gelos pe frații lui și de a se răzvrăti împotriva Dvs., precum și la lipsa capacității de a vă asculta. Unii părinți tind să le pară rău pentru ceilalți copii, pentru că îi forțează să îndure și pentru că nu îi apreciază îndeajuns. Cu toate acestea, frații mai mici vor învăța de la cel mare. De asemenea, vor învăța în mod natural să-i respecte pe cei în vârstă, lăsându-l pe fratele mai mare să aibă prioritate.
Rugați-l pe fiul Dvs. cel mare să vă ajute cu ceva ușor. După ce termină, lăudați-l. Când îl rugați să vă ajute, veți putea crea în mod natural diferite modalități de a-l lăuda. În plus, vă rugăm să-i comunicați dragostea Dvs. îmbrățișându-l timp de 8 secunde. În acest fel va fi mulțumit. Atunci când fiul Dvs. va ocupa primul loc în ceea ce faceți și îi arătați că îl iubiți, problemele Dvs. se vor rezolva. Apoi, va deveni ascultător și amabil cu ceilalți frați. Vă rugăm să conștientizați că sursele problemelor sunt lucruri din mintea lui care nu sunt încă satisfăcute. Dacă fiul dvs. va deveni mai bun, totul va fi în regulă. Este important să-i acordați prioritate.

【Î】Fiul meu care se află în clasa a IV-a este ușor autist (poate spune câteva cuvinte, dar nu poate comunica cu ceilalți) și fiica mea, care se află în clasa a V-a, prezintă un impediment care o împiedică să comunice cu oamenii. (Doctorul a spus că prezintă un grad avansat de autism.) Îmi este foarte greu să-i cresc. Dacă am grijă de unul dintre ei, celălalt rămâne singur. Mă aflu într-o dilemă continuă, pentru că nu pot comunica cu ei așa cum doresc. Chiar dacă fac minimul de activități, vreau ca acestea să fie eficiente. Dar ce ar trebui să fac ca activitățile să fie eficiente pentru ei în același timp?

【R】Concentrați-vă pe carduri și pe carduri cu povești în imagini. Gândiți-vă la activități care sunt potrivite pentru fiecare situație.
Arătarea cardurilor sau a cardurilor cu povești în imagini sunt activități ușor de făcut cu amândoi copiii deodată. Sunt multe activități ușoare pe care le puteți face împreună, cum ar fi desenul sau activitățile de colorat sau folosirea de jucării educative. Căutați activități care pot fi făcute într-o oarecare măsură de către un copil, în timp ce îl ajutați pe celălalt să facă ceva cu ușurință.
De asemenea, în fiecare zi e important să vă faceți timp pentru activități, chiar dacă timpul Dvs. este limitat. Prin urmare, nu trebuie să simțiți că trebuie să faceți în fiecare zi aceleași activități pentru fiecare copil. Este în regulă și dacă aveți doar o dată pe zi câte o activitate de unu-la-unu cu fiecare copil. În acest caz, lăsați copilul cu care nu lucrați să facă ce îi place și faceți pe cât de mult posibil activități cu celălalt copil. În timp ce oricare dintre cei doi copii doarme, faceți activități cu celălalt. În acest fel, vă faceți timp, în funcție de situație, pentru fiecare copil în parte.

【Î】Dezvoltarea copilului meu mai mic (băiat de 3 ani) este întârziată. Medicul nostru spune că are dizabilități mentale. Nu i-am spus fiicei mele (5 ani) despre acest lucru, dar ea pare să-și dea seama că fratele ei este puțin diferit. Oare mai bine să nu-i spun? (Îmi imaginez că în viitor fiul meu îi va ajunge din urmă pe ceilalți copii).

【R】　Este foarte greu de acceptat că fiul Dvs. are o dizabilitate mentală, dar când veți accepta acest lucru, fiica mai mare va putea să comunice cu el în mod natural. Penrtu a o ajuta să facă acest lucru, este important să priviți punctele forte ale fiului Dvs. și să-i vorbiți fiicei Dvs. despre ele, de exemplu, „○○(numele lui) se dezvoltă puțin mai încet, dar este un copil foarte bun.” Toți copiii sunt perfecți. În plus, dacă părinții încurajează dezvoltarea copiilor, făcând activități cu ei, aceștia își vor îmbunătăți abilitățile de 2 sau 3 ori mai mult. Posibilitățile sunt infinite. În unele cazuri, copiii cu handicap ajung să fie sănătoși, prin intermediul unei practici continue a metodei Shichida. Acum, acești copii se clasează pe primul sau al doilea loc în clasă. Aceste cazuri nu sunt rare în cadrul metodei Shichida.

【Î】 Folosesc cu fiica mea diferite materiale didactice Shichida. Are 4 ani și 3 luni. Cu toate acestea, nu simt că pot să-i scot la suprafață abilitățile emisferei drepte. Nu știu ce să fac cu ea în viitor. Vă rog să-mi dați câteva sfaturi.

【R】 În timpul activităților ar trebui să vă concentrați pe 2 lucruri. Unul este de a o pune să-și imagineze, iar al doilea este de a-i dezvolta memorarea prin emisfera dreaptă. În ceea ce privește vizualizarea, este important să o puneți pe fiica Dvs. să mediteze, să facă exercițiul de respirație controlată, să-și imagineze și să reproducă ceea ce a văzut în imaginea ei. Pentru a o ajuta să facă aceste lucru, ar trebui să vorbiți cu ea despre ce și-a imaginat sau să exprime într-un desen sau în scris.
Pentru a-i dezvolta abilitatea de a memora, faceți jocuri de memorie în care să-și folosească imaginația. După ce-i arătați 3 carduri, întoarceți-le cu fața în jos. Îndrumați-o să le spună corect. Creșteți numărul de carduri la 5, 10, 15…și puneți-o să le spună din memorie. Deoarece ați făcut doar activități de predare, veți vedea cât de mult progresează fiica Dvs. atunci când face activități de verificare a asimilării de cunoșținte. Vă recomandăm ca în timpul activităților să vă concentrați pe jocul cu cărți pentru a-i dezvolta memoria. În acest fel, veți descoperi că pe măsură ce se joacă, își va folosi memorarea prin emisfera dreaptă și se va bucura de activitățile prin emisfera dreaptă.

【Î】 Fiul meu are 5 ani. De când a împlinit 3 ani, a început să urmeze cursurile de la centrul Shichida și să facă acasă activități. Timp de 2 ani am făcut cu el actitități pentru emisfera stângă, fără să fac activitățile pregătitoare, de dinainte de lecție sau tehnica vizualizării. Simt că nu am putut să-i dezvolt abilitățile emisferei drepte. Oare mai am timp suficient să-i scot la iveală aceste abilități? Pe ce ar trebui să pun accent?

【R】 Dezvoltați capacitatea emisferei drepte a fiului Dvs. cu ajutorul unei pre-activități sau a exercițiului de memorare. Activitățile emisferei drepte nu au legătură cu vârsta. Indiferent de vârsta pe care o are, fiul Dvs. trebuie să învețe în același fel, folosindu-se de emisfera dreptă. Învățarea prin emisfera dreaptă presupune folosirea imaginilor. Pentru a-l pune să-și folosească imaginația, activați emisfera lui dreaptă cu ajutorul unei activități pregătitoare (meditație, respirație controlată, sugestii pozitive, vizualizare) și creați un sentiment de unitate între Dvs. și fiul Dvs. Activitățile sunt diferite în funcție de vârsta copilului Dvs.; cu toate acestea, activitățile sunt la fel și pentru emisfera dreaptă sau stângă. Însă, există o diferență între ce emisferă folosesc copiii atunci când fac o activitate. De exemplu, dacă învață engleză, muzică sau fac exerciții fizice, iar prioritatea este dată emisferei drepte, atunci aceste activități sunt pentru emisfera dreaptă. Dacă învață aceste activități, acordând prioritate emisferei drepte, atunci aceste actvități sunt pentru emisfera dreaptă. Înainte să faceți ceva cu fiul Dvs., ar trebui să-l puneți să mediteze, să facă exercițiul de respirație controlată și cel de vizualizare. Apoi, începeți să faceți cu el activitatea respectivă.
În plus, ar trebui să faceți cu el exerciții de memorare. Dacă îl puneți să țină minte conținutul unei cărți, punându-l să o citească de mai multe ori (să recite conținutul), el va ajunge la “memorare perfectă”, ceea ce înseamnă că va putea să țină minte conținutul pefect. După ce își aduce aminte textul cărții într-o oarecare măsură, ar trebui să-l puneți să-l recite repede. Dacă recită repede, își va îmbunătăți calitatea creierului și abilitatea de a-și aduce aminte ceva perfect. Decât să creșteți cantitatea a ceea ce ar trebui să memoreze, este important să-I puneți să spună ce a memorat cât de repede poate el. Pentru a-i dezvolta memorarea prin emisfera dreaptă, nu ar trebui să puneți accent pe asimilarea cu cunoștiințe a fiului Dvs. Este mult mai important să-i îmbunătățiți calitatea creierului său. Repetiția și învățarea rapidă schimbă calitatea memorării. Fiul Dvs. va putea să învețe spontan. Vă rugăm să prețuiți activitățile care, prin exercițiul memorării și dezvoltarea imaginației, cresc capacitatea emisferei drepte a fiului Dvs.

【Î】 Fiica mea este în clasa întâi. Prima dată a intrat în contact cu metoda Shichida când avea aproape 5 ani. Nu este creativă, deoarece nu a primit de la o vârstă fragedă educația prin metoda Shichida. Îmi fac griji în legătură cu acest lucru. Chiar dacă încep să folosesc târziu metoda Shichida, oare pot să-i scot la suprafață abilitățile? La ce ar trebui să fiu atentă și ce ar trebui să fac?

【R】 Niciodată nu este prea târziu pentru o persoană să se dezvolte. Cum putem activa emisfera dreaptă pe care toată lumea o are? Chiar și adulții își pot activa emisfera dreapta, așa că depinde doar de propriile eforturi. Activați emisfera dreaptă a fiicei Dvs. pe măsură ce se bucură de activități și continuați-le cu răbdare. Pentru început, activați emisfera dreaptă punând-o să-și imagineze și să facă jocuri ESP (cele 5 simțuri ale emisferei drepte). Includeți și activități de memorie fotografică, citire rapidă și cu dots. În acest fel, fiica Dvs. va putea să-și dezvolte cu ușurință abilitatea de calcul și identificare a înălțimii sunetelor. De obicei, ne folosim emisfera stângă. Dar, atunci când ne gândim la ceva sau creăm ceva, pătrundem în conștientul emisferei drepte, și prin relaxare, putem să vedem imagini. Apoi, la fel ca în imagine (vizualizare), este posibil să ne îmbunătățim abilitățile noastre de a crea ceva. Și creativitatea noastră se dezvoltă. La început ar trebui să vă concentrați să faceți bine actvitățile premergătoare lecției. Aceasta presupune sentimentul de unitate, meditație, exercițiul de respirație controlată și sugestii pozitive. După toate aceste lucruri, ar trebui să faceți exercițiul de vizualizare. Apoi, să continuați cu jocurile de ESP sau de memorare. Principiul de bază în a scoate la iveală abilitățile emisferei drepte este de a vă bucura de activități. Așadar, începeți cu activități care îi plac și continuați să le faceți cu răbdare.

【Î】　Am o fiică de 4 ani. De la 3 ani jumătate a început să zică că se joacă cu cei 2 prieteni ai ei imaginari. Îmi spune că prietenii ei trăiesc departe și că nu ne va lăsa să ne cunoaștem. Mă pliez după ceea ce spune și îi răspund că înțeleg. Uneori o întreb despre ei. Este în regulă să o las să-și imagineze ce vrea?

【R】 Prietenii fiicei Dvs. sunt dovada că își poate scoate la iveală abilitățile emisferei drepte. Ascultați-o fără să-i negați povestea. Nu contează că are prieteni imaginari. Este binecunoscut faptul că uniile genii, atunci când erau copii, vedeau persoane invizibile. Fiica Dvs. manifestă același comportament ca cel al unor genii pe când erau copii mici.
Când copiii își pot folosi abilitățile emisferei drepte și își imaginează lucruri, puneți-i să-și folosească acele imagini în fiecare zi. De exemplu, înainte de un concurs de înot, puneți-o pe fiica Dvs. să-și imagineze că înoată înainte să exerseze concret. Spuneți-i, “Poți deveni un delfin și să înoți ușor. Poți scoate timpul tău cel mai bun.” Când nu poate completa un puzzle bine, ar trebui să o puneți să-și imagineze, spunându-i, “Este în regulă. Data viitoare vei reuși să faci puzzle-ul.” Dacă se imaginează că face ceva bine și apoi face acel lucru exact cum și-a imaginat, fetița Dvs. va putea să obțină rezultatele pe care și le imaginează. Emisfera dreaptă este numită și emisfera imaginației. Acceptați ceea ce-și imaginează și folosiți acest lucru în mod eficient. Deveniți interesată de poveștile ei și ascultați-le fără să le negați. Spuneți-i că prietenii ei imaginari o vor ajuta atunci când este bolnavă sau are probleme.

【Î】 Fiica mea are 3 ani și 3 luni. Cu două săptămâni în urmă, și-a făcut un prieten imaginar, Eric. Uneori vorbește cu prietenul ei imaginar și nu zic nimic, pentru că mă ceartă dacă o întrerup, “Acum vorbesc cu Eric!” Este bine dacă o las să-și imagineze?

【R】 Fiica Dvs. pare să aibă o imaginație foarte dezvoltată. Ea își folosește imaginația și intră în lumea ei imaginară. Este minunat să dezvolți imaginația bogată a fiicei Dvs. și abilitatea ei de a-și imagina. Nu gândiți negativ în legătură cu acest lucru. Dacă aveți o imagine negativă despre fiica Dvs., ea va simți această imagine și va avea efecte negative asupra ei. Nu ar trebui să aveți nicio imagine negativă despre fiica Dvs, ci în schimb, ajutați-o din când în când să-și îmbogățească imaginile, intrând în jocul ei.
Cu toate acesta, rugați-o să țină o promisiune, și anume, ca numai acasă să vorbească cu prietenul ei imaginar. Pe măsură ce va trece timpul, ea va înțelege și va putea să facă distincția unde poate vorbi sau nu cu prietenul ei imaginar. Ar trebui să vă gândiți la ea în mod pozitiv, cum ar fi, “Va crește și va deveni un copil cu o imaginație bogată.”

【Î】 Fiul meu cel mare (5 ani, născut în ianuarie, penultimul an la grădiniță) iubește jocurile de imaginație. Cu toate acestea, nu de mult timp, educatoarea lui mi-a zis că, “Uneori ar trebui să se întoarcă în lumea reală.” În timpul vacanței de vară, l-am trimis într-o tabară pentru copii. Totuși mi s-a zis că întotdeauna lipsea când toți copiii trebuiau să se adune. Când l-am întrebat în legătură cu acest lucru, mi-a zis, “Am vrut să beau apă. M-am dus să văd ○○.” De asemenea, mi s-a zis că a fost văzut vorbind cu jucăria lui îaninte de ora de culcare. Deseori prietenii îl avertizează. Cu toate acestea, sunt îngrijorată în legătură cu el, deoarece peste un an va merge la școală.

【R】 Învățați-l pe copil despre importanța promisiunilor, folosindu-vă atât de imagini, cât și de cuvinte. Folosiți eficient jocurile de imaginație. De exemplu, vă prefaceți că sunteți într-o tabară și că, “Am promis să ne adunăm atunci când sună clopoțelul, dar ○○(numele lui) s-a dus să prindă fluturi. Toată lumea este îngrijorată pentru că nu ai apărut. În curând, vom pleca.” Spuneți-i clar, “Chiar dacă întârzie doar un copil, toată lumea va fi îngrijorată pentru că vor întârzia cu toții. Toată lumea se va îngrijora din cauza ta și te va căuta.”
Puneți-l să-și imagineze în mod pozitiv că toată lumea îl laudă. Ajutați-l pe fiul Dvs. să înțeleagă, folosind cuvinte și imagini, importanța păstrării promisiunilor făcute și a cooperării cu ceilalți.

【Î】 Am început tehnica vizualizării cu fiica mea (3 ani și 10 luni), dar când o întreb, , “Ce crezi că este în cutie?”, îmi răspunde imediat, , “Nu știu.” Încerc să o ajut să-și imagineze, spunându-i, “Totul este în regulă. Haide să ne imaginăm,” dar ea îmi răspunde că nu poate. Chiar dacă își poate imagina un măr, imaginea ei este normală, de exemplu, mărul roșu este “dulce”, iar mărul verde este “acru”. Cred că ar trebui să o accept așa cum este, dar mă întreb dacă este posibil ca ea să-și imagineze ceva mai copilăresc sau uimitor. Oare pot să-i dezvolt abilitatea de a-și imagina ceva interesant?

【R】 Încercați să vă întoarceți la elementele de bază și să faceți o lecție pregătitoare cu ea. Pentru a o îndruma să poată să-și imagineze, începeți prin a-i transforma undele celebrale în unde alfa. După ce i-ați arătat că o iubiți și i-ați transmis un sentiment de unitate cu ajutorul lecției pregătitoare (meditație și respirație controlată), iar ea este suficient de relaxată, ajutați-o să se bucure de tehnica vizualizării, spunându-i o poveste. De exemplu, “Poți vedea un fluture. Fluturele dă din aripi. Fluturele zboară departe.”
De asemenea, după ce îi arătați o carte cu imagini sau o poză, atunci când o îndrumați în exercițiul de vizualizare, puteți să-i spuneți o poveste detaliată. Notați ceea ce doriți ca ea să reproducă după ce-și imaginează (vizualizează), iar în timp ce-și imaginează, spuneți-i ceea ce ați notat.

【Î】 Fiul meu de 3 ani vorbește de câteva luni cu pisica lui imaginară. Totuși, pare să o vadă cu adevărat, pentru că îmi dă răspunsuri logice, de fiecare dată când îl întreb. Îmi spune că tot timpul stă cu el și îl protejează. Îmi fac griji de cum să vorbesc cu el.

【R】Copiii spun adesea astfel de lucruri atunci când se află la vârsta când își folosesc emisfera dreaptă. Lucrurile pe care copiii le văd în imaginile lor, la fel ca și pisica pe care o vede fiul Dvs., sunt “consilierii din cap.” În cadrul acestei imagini, pisica există cu adevărat. Printre copiii care au prieteni imaginari, unii zic că aceștia le spun răspunsurile la exercițiile pe care nu le știu rezolva sau le dau sfaturi. Nu trebuie să vă îngrijorați în legătură cu fiul Dvs. deoarece mintea prietenului său imaginar este pură. Contrar grijilor Dvs., pisica este dovada că fiul Dvs. își folosește în mod natural emisfera dreaptă. Aveți încredere totală în abilitățile emisferei drepte ale fiului Dvs. Puneți-l să-și folosească imaginația în diferite situații. Spuneți fiului Dvs. că dacă îi zice pisicii să-l vindece când este răcit, aceasta îl va ajuta.

【Î】 Îl îndrum pe fiul meu în timpul exercițiului de vizualizare să-și imagineze că este bebeluș, că se află din nou în pântecele meu.
Însă a început să urască acest exercițiu. Oare urăște să-și imagineze doar această situație? Sau o fi alt motiv?

【R】Practic, pentru copii, memoria pântecelui mamei lor ar trebui să fie una foarte bună și confortabilă. Cu toate acestea, motivul pentru care fiul Dvs. urăște să-și imagine acest lucru ar fi că nu simte iubirea Dvs. Mai mult decât orice, ar trebui să vă prețuiți fiul și atunci când îl îmbrățișați timp de 8 secunde, să-i transmiteți imagini pozitive în subconștientul lui. Atunci când faceți cele 5 minute de sugestii, spuneți-i că el este comoara Dvs. Dacă îi arătați iubirea Dvs., iar legătura cu el devine mai puternică, fiul Dvs. va putea să se bucure atunci când își imaginează că este din nou un copil nenăscut.

【Î】Am o pereche de gemeni cu vârsta de 3 ani: un băiat și o fetiță. Nu am făcut cu ei în mod serios tehnica de vizualizare. Cred că este vremea să încep, dar îmi este dificil cu amândoi deodată….Nu mi-e ușor să fac cu fiecare pe rând. Ce ar trebui să fac?

【R】Nu este așa de ușor să faceți activități cu frații așa cum v-ați imagina că ar fi. Dacă nu aveți timp separat pentru fiecare copil în parte, gândiți-vă la modalități în care cei doi copii se bucură de activități împreună. Există mai multe moduri de a face tehnica vizualizării și ar trebui să începeți cu activități de care copiii dvs. se pot bucura împreună. În primul rând, începeți cu jocuri de imitație sau imaginație. Copiii iubesc jocurile în care pot decide locurile unde se întâmplă acțiunea sau ce personaje doresc să fie. Aceste jocuri sunt bune pentru formarea emisferei drepte.
De exemplu, puneți-i pe copiii Dvs. să danseze pe muzică sau îndrumați-i să imite un fluture, “Uite un fluture care zboară. Haide să-l imităm.” Copiii se vor alătura jocului. Când le arătați că sunteți mulțumită de ei, își vor dezvolta pasiunile. La început, ar trebui să vă bucurați de jocurile de imaginație. Apoi, dacă ei pot să le facă, ar trebui să continuați să vorbiți cu ei, spunându-le, “Uite! Acolo este o pajiste acoperită de flori. Florile miros foarte frumos.” Jucați-vă jocuri fără să-i puneți pe copii să gândească prea mult. În plus, în cadrul tehnicii de vizualizare, pe lângă mișcatul corpului, copiii mai pot și desena liber. De asemenea, este bine ca ei să creeze ceva ce vor, folosind obiectele din jurul lor.

【Î】 Nu pot să spun povești fiicei mele. Nu stau bine la capitolul imaginație. Însă, ea pare să iubească foarte mult să-și imagineze lucruri. Deseori intră în lumea ei imaginară și se joacă singură. Uneori, mă alături jocurilor ei atunci când îmi zice să mă alături. În aceste situații, ea preia inițiativa. Este bine acest lucru?

【R】Este bine să continuați cu tehnica vizualizării, concentrându-vă asupra fiicei Dvs. Dacă nu vă priceți să vă imaginați lucruri, schimbați-vă tehnica, folosind cărți cu imagini și spunându-i fiicei Dvs. să vi se alăture sau folosind obiecte mărunte, punând un CD cu cântece pentru copii sau folosind parfum. Ea va putea intra în lumea imaginară mult mai ușor.
Joaca de-a imaginația seamănă cu jocul în care vă prefaceți că sunteți un anumit personaj sau lucru. Chiar dacă nu auziți sau vedeți, trebuie să vă prefaceți că auziți sau vedeți. Pentru a face acest joc mai real, adăugați mulți stimuli, cum ar fi culoare, formă sau lucruri pentru implicarea celor cinci simțuri (văzul, auzul, senzația de atingere, gustul, mirosul). Pentru ca fiica Dvs. să-și imagineze cu ușurință lucrurile, ar trebui să-i oferiți sugestii, precum „Poți vedea ○○. Poți auzi ○○. Are gust de ○○. Miroase la fel ca ○○”
Îi puteți scoate la iveală imaginația cu care s-a născut, folosindu-vă de cele cinci simțuri ale ei. Dezvoltați-i imaginația punându-i diferite întrebări: „Ce poți vedea? Apoi, ce s-a întâmplat? Unde este?” Dacă ea poate scrie sau desena, spuneți-i să deseneze o imagine despre ce a văzut sau să scrie o poveste. Se va bucura să deseneze ce și-a imaginat, iar povestea va deveni o compunere minunată pe bază de imaginație.
De asemenea, nu trebuie să o puneți să-și imagineze doar atunci când vă jucați, ci îndrumați-o să poată să folosească tehnica vizualizării și în viața de zi cu zi. Când face ceva, ar trebui să-i ziceți ca prima oară să-și imagineze că a obținut sau realizat acel lucru.
De exemplu, dacă cântă la pian, spuneți-i să-și imagineze înainte de lecția practică că ea cântă foarte bine.

【Î】Au trecut doar 3 luni de când am început să folosesc acasă metoda Shichida. Acum, ca și activități de rutină facem engleză, le arăt carduri cu imagini și dot card-uri, precum și puzzle-uri POP kids. Copiii mei se bucură de ele și le includ în jocurile lor zilnice. Nu fac exercitii de vizualizare cu ei, deoarece copilul cel mare are 3 ani, iar cel mic are 1 an. Vă rog să-mi spuneți cum să fac exercițiul de vizualizare cu copiii mei, care sunt de vârste diferite.

【R】Ar trebui să încercați să faceți zilnic exercițiul de vizualizare cu copiii dvs. S-ar putea să fie dificil pentru ei să-l facă împreună, deoarece unul are 3 ani, iar celălalt 1 an.
Există 3 tipuri de bază de tehnica vizualizării:
①Exerciții de vizualizare în care copiii își mișcă corpul pe muzică și își imaginează că sunt un anumit animal ②Crearea unei povești sau schimbarea personajului principal al unei povești cunoscute cu unul din copiii Dvs. și crearea unei povești fictive.
③După tehnica vizualizării se folosește, de exemplu, un card portocaliu.
Trebuie să faceți doar unul din aceste tipuri de exerciții de vizualizare. Încercați să începeți cu tipul de vizualizare pe care copiii Dvs. îl pot face, în funcție de dispoziția din ziua respectivă. Respirația controlată este secretul tehnicii de vizualizare. Copiii de 3 ani pot face exercițiul de respirație controlată. Înainte de a-l pune pe copilul cel mare să-și imagineze, puneți-l să exerseze respirația controlată (umflarea balonului), astfel încât să poată să inspire și expire pe cât de mult posibil și în mod egal. În ceea ce privește copilul cel mic, concentrați-vă pe exercițiile de imaginație.
De asemenea, în cadrul tehnicii de vizualizare (imaginație) este important sentimentul de unitate dintre părinți și copii. Înainte de a face aceste activități, comunicați cu inima cu copiii Dvs., ținându-i în brațe sau îmbrățișându-i.

【Î】Fac exercițiul de vizualizare cu fiica mea mai mare, care se află în școala primară, însă nu putem ajunge cu ușurință la pasul în care putem vedea culoarea corectă de după afterimage. Se pare că nu-i place să exerseze din cauză că nu simte că progresează. Ce ar trebui să fac?

【R】Deoarece fiica Dvs. nu poate vedea cu ușurință culoarea corectă de după afterimage și repetă acest lucru, a ajuns să se plictisească. Este important să o îndrumați să poată vedea culoarea corectă de după afterimage, dar și să poată mențină imaginea pentru mai mult timp. La început, ajutați-o să mențină ce vede după afterimage. Ar fi bine să o cronometrați ca să vedeți cât de mult poate menține imaginea. Apoi, puneți-o să-și imagineze că cercul își schimbă culoarea sau forma. Este în regulă și dacă încă poate vedea afterimage-ul și într-o culoare complementară. Și în acest fel,îi puteți dezvolta imaginația. Apoi, ar trebui să creați o poveste amuzantă. Orice poveste e bună. De exemplu, dacă poate vedea un afterimage portocaliu, puteți face o poveste de genul, „Numărul de puncte portocalii crește și devin mandarine. Din ele cresc urechi, ochi, nasuri, guri, brațe și picioare. Apoi pornesc într-o călătorie în alte orașe … ” Fiica Dvs. poate să se alăture la crearea poveștii, punându-i câteva întrebări „Ce fel de loc este? Ce vezi în jurul tău”, etc. și se va bucura de activitate. În cadrul tehnicii de vizualizare, nu trebuie să folosiți tot timpul cardul portocaliu. Puteți să-l combinați și cu alte activități.

【Î】 După exercițiul de vizualizare, îl întreb pe fiul meu să-mi spună ce a văzut în imaginea din mintea lui, însă nu poate să-mi explice bine.

【R】 Chiar dacă copiii își pot imagina diverse lucruri, dacă au un vocabular sărac sau nu se pot exprima bine, atunci uneori nu pot descrie cu ușurință imaginile din mintea lor. Ca urmare, părinții cred că ei pot vedea doar imagini obișnuite. Nu ar trebui să faceți cu fiul Dvs. doar tehnica vizualizării, ci și să-i citiți diverse cărți. Astfel, își va îmbogăți vocabularul și capacitatea de exprimare și va putea să descrie bine imaginile pe care le vede.
De asemenea, el poate desena o imagine a ceea ce v-ați imaginat împreună. Desenarea unei imagini face imaginile vizibile.
Astfel, puteți verifica ceea ce își imaginează.

【Î】 Am devenit de curând mamă. Am auzit că ar trebui să facem tehnica vizualizării cu copiii încă de când sunt în burtă sau au vârsta de 1 an. Cum ar trebui să fac această activitate?

【R】Prima dată luați copilul în brațe. Este necesar ca bebelușii să simtă sentimentul de unitate cu mama lor. Bebelușii pot înțelege cu ușurință emoțiile mamei lor. În timp ce țineți copilul în brațe, ar trebui să faceți o activitate premergătoare (meditație, respirație controlată, sugestii) tehncii de vizualizare. Undele Dvs. cerebrale se vor sincroniza cu cele ale bebelușului Dvs., iar abilitatea lor de a rezona se va dezvolta. Când faceți exercițiul de vizualizare, puteți transmite imaginea copilului Dvs..

【Î】 De curând, chiar dacă îi spun fiicei mele de 5 ani, “Haide să ne imaginăm că te faci mică și că intri într-o carte,” ea îmi răspunde, “Acest lucru este imposibil, nu-i așa?” Este negativă în legătură cu vizualizarea. Ce ar trebui să fac?

【R】　Încercați să faceți ceea ce îi place, cum ar jocurile de ghicit sau cele de imaginație. Probabil, emisfera stângă se dezvoltă încet-încet. Schimbați subiectele exercițiului de vizualizare, în funcție de dezvoltarea fiicei Dvs. și de hobby-urile ei. Jocurile de ghicit sunt potrivite pentru copiii de cinci ani. Puneți ceva într-o cutie și puneți-o să ghicească ce este. Atunci, îndrumați-o să-și imagineze ușor, spunându-i, “Haide să ne punem ochelarii cu care putem vedea orice și să ne uităm prin pereții cutiei.” S-ar putea să-i placă să-și imagineze că devine personajul sau eroul ei preferat dintr-o poveste. În cele din urmă, se va bucura de jocurile în care vă prefaceți că sunteți la școală sau la restaurant și imaginați-vă că ea este profesoară, elevă sau bucătar chef.
Spuneți-i, “Haide să facem ritualul nostru înainte să ne imaginăm,” și faceți activitatea pregătitoare care include meditația, respirația controlată și sugestiile. În timpul activității, este important să-i spuneți că poate face orice cu ajutorul vizualizării (imaginării) și că este ușor să vizualizezi (imaginezi).

【Î】Fac exercițiile de vizualizare cu fiul meu pentru că vreau să poată să-și imagineze și să-i scot la iveală capcitățile emisferei drepte. Cu toate acestea, ori de câte ori își imaginează că devine o persoană mică, aceasta se transformă în Ultra Man, un personaj pe care îl adoră. Exercițiul de vizualizare sfârșește prin a ajunge un joc imaginar cu Ultra Man. Este bine așa?

【R】Faptul că cei mici se prefac că devin cineva anume sau își imaginează ceva ce le place reprezintă cel mai natural exercițiu de vizualizare către care putem să-i îndrumăm pe copii. Folosiți ceea ce îi place fiului Dvs. și puneți-l să-și imagineze ce vrea. Ar trebui să-i dezvoltați imaginea din mintea lui cu ajutorul unor cuvinte ajutătoare. Nu-i sfârșiți jocul doar pentru că este unul imaginar, ci dezvoltați-i din plin imaginația, pentru a ajunge la capacitățile deosebite ale emisferei drepte. Spuneți-i să închidă ochii și că poate vedea orice imagine vrea. De exemplu, dacă iubește să alerge, puneți-l să-și imagineze că devine Ultra Man și că poate alerga mai repede decât oricine. Dacă iubește muzica, puneți-l să-și imagineze că Ultra Man cântă ceva și că toată lumea îl aplaudă. De fapt, trebuie să vă folosiți doar de imaginea acestui personaj preferat. De asemenea, ar fi bine să-l puneți să-și imagineze că devine un Ultra Man minuscul și intră în corpul cuiva.
Putem folosi imagini pentru orice lucru din viața noastră, cum ar fi când pictăm sau practicăm sporturi. La origine, copiii au această abilitate de a-și imagina. Dacă simt că sunt iubiți cu adevărat, pot crea o relație puternică și de încredere cu părinții lor și vor fi relaxați, astfel permițând abilității să se dezvolte.
Vă rugăm să prețuiți această relație de încredere între Dvs. și fiul Dvs. mai mult decât orice altceva și, împreună cu el, să vă bucurați de imaginile pe care și le creează prin tehnica de vizualizare.

【Î】 Fiul meu va avea în curând 4 ani. Fac tehnica vizualizării cu el, dar nu pot să-l îndrum să-și imagineze bine, deoarece cred că el nu ar putea să înțeleagă ce înseamnă a-ți imagina ceva. Chiar și atunci când reacționează, ca să mă mulțumească, îmi spune cu jumătate de gură câteva cuvinte și atât. Îi plac jocurile de imaginație și să imite folosind anumite elemente, dar nu pare să înțeleagă că ar trebui să-și creeze o imagine clară în capul lui.

【R】Jocurile imaginare și cele de imitație sunt exerciții bune de vizualizare. Nu trebuie decât să-l îndrumați pe fiul Dvs. să-și imagineze cuvintele pe care i le spuneți, cum ar fi, „Eu voi fi un iepure, iar tu vei fi o veveriță. Acum, hai să mergem în pădure. Oh, a apărut un animal lângă copac. Oare ce-o fi?” În acest fel, vă sfătuim să dezvoltați povestea împreună, iar el va putea să se joace în lumea lui imaginară.
Copiilor le place în mod natural să-și imagineze. Nu vă întrebați dacă fiul Dvs. poate cu adevărat să-și imagineze, ci mai degrabă bucurați-vă când vă jucați împreună jocuri de imaginație.

【Î】 Fiica mea este foarte activă și energică, dar și neliniștită. Nu poate medita sau face exercițiul de respirație controlată de dinainte de tehnica vizualizării. Îmi fac griji pentru că este foarte agitată și în timpul activității pregătitoare.

【R】 În primul rând, liniștiți-o ținând-o în brațe sau mângâind-o pe cap. Ar trebui să faceți activitățile după ce o liniștiți. Dacă nu vă lasă să faceți aceste lucruri, pentru că îi este rușine, nu trebuie să le faceți. Cel mai important este să o ajutați să se relaxeze. Pentru a avansa cu activitățile pentru emisfera dreaptă, cel mai bine este să creați o relație de încredere între Dvs. și fiica Dvs. și să o ajutați să se bucure de activități.
Dacă nu puteți face aceste lucruri în timpul zilei, întindeți-vă lângă ea înainte de a o adormi și citiți o carte cu imagini, când ea este relaxată. După aceea, închideți cartea și spuneți-i să-și imagineze ce se va întâmpla în continuare. Alegeți momentul când sunteți amândouă relaxate și faceți activitățile atunci.

【Î】 Știu că este bine să meditezi, să practici respirația controlată și să faci sugestii înainte de activități, dar nu pot să le fac bine. De asemenea, trebuie să le fac înainte de fiecare activitate?

【R】Motivul principal pentru care se face meditație, respirație controlată și sugestii este de relaxare și de a trasnforma undele noastre cerebrale în unde alfa. Vă recomandăm să faceți activitatea pregătitoare deoarece, atunci când o persoană este relaxată, emisfera dreaptă poate fi activată și undele cerebrale trec pe unde alfa. Dacă copilul Dvs. simte această activitate pregătitoare ca pe o povară, nu o mai faceți. Dacă copilul Dvs. continuă să fie stresat, vor descrește și funcțiile emisferei sale drepte.
Chiar dacă nu faceți corect activitatea pregătitoare, în timp ce vă țineți copilul în brațe și-l mângâiați pe cap, vă rugăm să-i spuneți „Te iubesc foarte mult ○○ (numele copilului dvs.). Hai să ne jucăm și să ne distrăm.” În felul acesta, copilul Dvs. se va simți ușurat și se va relaxa. Emisfera dreaptă a copilului Dvs. va funcționa. Nu trebuie să faceți activitatea pregătitoare înainte de fiecare activitate, însă v-am recomanda să încercați să o faceți.

【Î】 Fiul meu are 3 ani. Deseori se preface că mânâncă tot felul de gustări invizibile în vizualizările lui. Îmi place să fac acest joc cu el, când conduc, dar mama prietenului meu nu pare să înțeleagă acest lucru.

【R】Este minunat că Dvs. și fiul Dvs. vă distrați atunci când faceți exercițiul de vizualizare. Toți copiii se joacă cu imaginile, atunci când sunt mici, sub formă de jocuri de imaginație sau imitative. Cu toate acestea, unii adulți nu pot înțelege puterea imaginilor. Ar trebui să-i spuneți fiului tău să-și imagineze (vizualizeze) atunci când nimeni nu este în jurul lui sau să folosească puterea imaginilor când are nevoie de ele. Dacă credeți cu tărie în capacitățile emisferei sale drepte fără să acordați atenție la ceea ce cred ceilalți părinți, capacitatea lui se va dezvolta. Vă rugăm să comunicați în mod pozitiv cu el, spunându-i „Este minunat că poți vedea imagini în mintea ta”.

【Î】Fac jocuri de telepatie cu copiii mei cu ajutorul materialelor Shichida. Copilul cel mic (de 3 ani) poate ghici aproape toate lucrurile, însă cel mare (de 5 ani) nu poate. Știu că nu este important pentru ei să ghicească corect sau nu, dar mă întreb de ce fiul cel mare nu poate ghici, chiar dacă fac același lucru cu amândoi. Fiul cel mare este dezamăgit pentru că este singurul care nu poate ghici. Ce să-i spun și cum ar trebui să procedez?

【R】Copiii mai mici pot ghici mai ușor în jocurile ESP. După vârsta de 3 ani, cu cât copilul este mai mare, cu atât mai greu îi va fi să ghicească, deoarece funcție creierului se schimbă de la emisfera dreaptă la emisfera stângă. Pentru a transfera funcția creierului de la stânga la dreapta, este necesar să faceți exercițiul de meditație, respirație controlată și vizualizare. Ar trebui să-l puneți pe copilul Dvs. mai mare, cel de 5 ani, să închidă ochii și să inspire și expire profund de 3 ori. Apoi, puneți-l să-și imagineze că se întoarce în timp, atunci când era doar un bebeluș. Exersați în imaginea lui că ghicește corect la jocurile ESP. Dacă, după aceea, fiul Dvs. se încearcă jocurile ESP, el va fi capabil să ghicească mai ușor.
După meditație și respirație controlată, puneți copilul să-și imagineze că se întoarce în timp și că este din nou bebeluș, spunându-i, „Acum, tu ești în burtica mea ○○, și încă nu te-ai născut.” Dacă faceți jocuri ESP cu fiul Dvs., după ce i-ați transmis iubirea și a avut un sentiment de unitate cu Dvs., el va fi capabil să ghicească bine. Spuneți-i: „Te iubesc foarte mult ○ (numele copilului tău). Întotdeauna vei fi în inima mea.”

【Î】Fiul meu de 4 ani poate ghici corect în jocurile ESP, dar de curând nu mai reușește. Este frustrat din această cauză și plânge îngrozitor. De fiecare dată când are jocuri ESP în cadrul lecției, îmi spun „sper că poate ghici astăzi”. Dacă exersează, oare va putea să ghicească corect? Deși exersează acasă jocurile ESP, uneori îi spun răspunsul. Dacă nu poate ghici imediat, se supără repede.

【R】 Copiii pot ghici corect în jocurile ESP, atunci când undele lor cerebrale se sincronizează cu undele obiectului. Este important să-i arătați iubirea fiului Dvs., să-l îmbrățișați strâns și să vă sincronizați bătăile inimii. Atunci când faceți jocuri ESP, ajutați-l să se relaxeze, dându-i o îmbrățișare de 8 secunde și comunicându-i iubirea Dvs. Apoi, spuneți-i: „Poți să-l vezi pentru că ai un al treilea ochi.” Dacă vă amintiți această metodă, iar el exersează, atunci va fi capabil să ghicească perfect.
Copiii cu vârsta de până la 3 ani își folosesc emisfera dreaptă. Dar copiii nu pot ghici fără să facă nimic, deoarece, în jur de 4 ani, încep să folosească mai mult emisfera stângă. Dacă îl puneți pe fiul Dvs. să-și închidă ochii și să se liniștească, creierul lui va trece de la emisfera stângă la emisfera dreaptă. Spuneți-i: „Poți vedea răspunsul cu al treilea ochi”, iar el va fi capabil să ghicească bine. Vă rugăm să încercați acest lucru.

【Î】Unii elevi își pierd motivația atunci când nu pot ghici corect în jocurile ESP. Îi spun elevului că scopul nu este de a ghici corect.
Aveți și alte modalități de a-i ajuta să-și păstreze interesul?

【R】Ar trebui să le spuneți câteva cuvinte de încurajare și susținere, atunci când copiii nu pot să ghicească corect. De exemplu, dacă un copil alege un card cu triunghi când ar fi trebuit să aleagă un card cu un cerc, găsiți o modalitate de a-l încuraja în așa fel încât să nu ajungă să urască jocurile ESP. Spuneți-i, „Știu că ție îți plac tringhiurile. De aceea, ai ales cardul acesta? În continuare, hai să alegem cardul cu cercul.” De asemenea, este bine să oferiți sugestii copilului: „În continuare, vei alege cardul cu cercul.”

【Î】Cunoașteți modalități eficiente de a îmbunătăți procentajul răspunsurilor corecte în jocurile ESP ale copilului meu?

【R】 Pentru a îmbunătăți procentajul răspunsurilor corecte în jocurile ESP ale copiilor, sunt importante sentimentul de unitate dintre părinte și copii, activitatea pregătitoare și tehnica vizualizării. Următoarele tehnici sunt de asemenea eficiente:
①Folosirea obiectelor și lucrurilor din viața de zi cu zi
(ex: jucării, carduri sau gustări)
②Folosirea lucrurilor preferate ale copiilor (ex：personaje cunoscute sau mașinile lor preferate)
③Ceva pe care copiii îl pot compara. Dacă în jocurile ESP cu copilul Dvs. folosiți carduri cu mâncăruri, puteți pregăti un card cu mâncarea preferată a copilului Dvs. și celelalte cu mâncăruri pe care le urăște (sau invers). Dacă pregătiți carduri, copilul Dvs. poate compara lucruri dulci sau amare, reci sau calde etc., iar procentajul răspunsurilor sale corecte va crește.

【Î】Întotdeauna folosesc carduri când fac ESP dar, copiii par să se plictisească de ele. Îmi puteți sugera câteva modalități de rezolva acest lucru?

【R】Pentru ca cei mici să nu se plictisească de jocurile ESP, puteți schimba tipul de carduri. După care, nu ar trebui să folosiți decât carduri, ci și obiecte reale (de ex. faceți o jucărie din gustarea lor preferată și puneți-o într-o cutie mică). Apoi, cereți copilului să ghicească ce fel de gustare se află în cutie.)

【Î】Îmi place să fac cu fiul meu în vârstă de 1 an și 6 luni activitatea cu dot-uri, însă uneori o tot întrerupem. De curând, când îi spun, spun „Hai să ne jucăm cu dot card-urile.”, aduce setul de dot card-uri și-mi zice, “Dot, dot.” I-am arătat cardurile cu puncte albastre, însă nu s-a uitat la ele niciodată. Apoi, am schimbat cardurile cu dot card-uri cu imagini. Când se uită la merele de pe dot card-uri, se preface că mănâncă un măr și zice „măr”. Când se uită la rațele de pe dot card-uri, spune „Mac. Mac.” Este ok să continuăm așa?

【R】Când îi arătati dot card-urile cu imagini, spuneți numele obiectului. Treceți la următorul card spunându-i: „OK. Ce urmează? Hai să ne uităm.” Chiar dacă copiii văd puncte (dots) de câteva ori, circuitele lor vor fi activate. Se crede că dacă un copil înțelege cardurile cu dot-uri de la 1 la 10, el poate înțelege numerele până la 100. Dar este foarte important pentru Dvs. și fiul Dvs. să vă bucurați de activitatea cu dot-uri. Când simțim că ceva este distractiv, emisfera noastră dreaptă începe să lucreze. Pregătiți modul în care arătați dot card-urile și continuați într-un mod distractiv, deoarece cel mai eficient mod de a i le arăta este atunci când el este dispus să se uite la ele.

【Î】Am făcut cu fiica mea setul de dot card-uri Shichida, dot card-urile făcute de mână și filmulețele cu dots încă de la vârsta de 1 an și 2 luni. Cu toate acestea, procentajul de răspunsuri corecte din jocul „Care?” rămâne scăzut și spune că nu știe răspunsul. Vă rog să-mi dați câteva sfaturi în legătură cu tipul de activități pe care ar trebui să le fac cu ea în viitor.

【R】Continuați cu răbdare să faceți activitatea cu asocierea punctelor (dots) cu numere. Ar trebui să arătați și dot card-urile. Pe de altă parte, ar trebui să faceți tehnica vizualizării sau jocurile ESP, pentru a putea să-și imagineze culorile și formele. Dacă îi place exercițiul de vizualizare, faceți image dots cu ea. Image dots sunt pentru copii ca să calculeze punctele (dots) pe care le văd în imaginea lor, fără să foloseascpă carduri. Pentru ca fiica Dvs. să poată face acest lucru, este important să o ghidați să vadă imaginile liber. În image dots, ar trebui să transmiteți image dots de la 1 la 10, spunându-i: „Îți voi trimite o imagine cu 3 puncte. Te rog să-mi spui dacă le vezi.” Apoi, faceți cu ea probleme cu adunări sau scăderi, cu răspunsuri de până la 5. Spuneți-i: „Se adaugă un punct, după care sunt 4 puncte.” La sfârșit, puneți-o să schimbe punctele în cifre, spunându-i: „Apar opt puncte. Se strâng la un loc și se schimbă repede în cifra 8.” Folosind aceste metode, vă puteți bucura de image dots. Răspunsurile ei vor apărea dacă urmăriți acești pași: întrebare  puncte (dots)  cifră  răspuns.
Apoi, emisfera ei dreaptă se va conecta cu emisfera stângă și continuând exersarea scrierii și a arătării de dot card-uri, ea va putea să facă calcule folosindu-se de emisfera dreaptă. De asemenea, ar trebui să o puneți să exerseze scrierea numerelor. Copiii cu vârsta de peste 3 ani își folosesc mai mult emisfera stângă și mai puțin pe cea dreaptă. Pentru ca fiica Dvs. să-și folosească emisfera dreaptă, faceți activitatea pregătitoare înainte de oricare activitate.

【Î】 Am întrerupt activitatea cu dot card-uri. Ar trebui să încep de la zero cu ele?

【R】 Dacă ați întrerupt activitatea cu dot carduri timp de 2 luni, atunci puteți continua de unde ați rămas. Cu toate acestea, dacă nu ați mai făcut activitatea mai bine de 3 luni, atunci ar trebui să recapitulați rapid de la început și apoi să continuați de unde ați rămas.

【Î】 Copilul meu va împlini în curând 6 ani. Chiar dacă încep cu el acum activitățile cu Dots, cum pot să-i dezvolt abilitatea de a lucra cu dot card-uri?

【R】După ce copiii împlinesc vârsta de peste 6 ani, prioritatea funcției creierului se schimbă treptat, de la emisfera dreaptă la cea stângă. Când copiii mai mari fac exerciții cu dots, vă rugăm să faceți înainte activitatea pregătitoare (meditație, respirație controlată, sugestii) și tehnica vizualizării (obținerea imaginilor în care pot vedea răspunsurile). Faceți activitatea după ce s-a făcut trecerea la emisfera dreaptă. Dacă fiul Dvs. face activitatea pregătitoare și tehnica vizualizării în mod constant, atunci va putea să-i ajungă din urmă pe ceilalți copii care au început de mici.

【Î】Fac activități cu dot-uri împreună cu fiica mea. A terminat programa și acum facem fișele de lucru. Chiar și atunci când face greșeli în fișele de lucru, nu îi spun răspunsurile corecte și las fișa necorectată. Este bine așa?

【R】Învățați-o răspunsurile corecte și faceți image dots cu ea. Pentru ca activitățile cu puncte să devină o abilitate utilă, este necesar să o învățați întrebările și răspunsurile corecte. Când face greșeli, nu trebuie doar să lăsați fișa de lucru neterminată și să ascundeți răspunsurile. Dacă fiica Dvs. face greșeli, arătați-i răspunsurile corecte, spunându-i, „Acesta este răspunsul”.
Baza obținerii abilității de a lucra cu puncte (dot) este de a vedea răspunsurile sub formă de imagine. La început, puneți-o pe fiica Dvs. să închidă ochii și să-și imagineze puncte (dots). Dacă îi spuneți, „Închide ochii și vei vedea 3 puncte. Poți să vezi punctele?”, iar ea răspunde, „Da, pot.”, atunci spuneți-i „În continuare, cele 3 puncte se vor schimba în cifra 3. Poți să vezi cifra 3?” Dacă răspunde, „Da, pot.”, spuneți-i, „Au mai apărut încă 2 puncte lângă cele 3 și acum vei vedea 5 puncte.” În acest fel faceți activitatea de image dots cu ea. Includeți activitățile de image dots în programul ei, pentru a-și dezvolta abilitatea de a lucra cu dots și de a putea să se distreze atunci când rezolvă fișele de lucru.

【Î】Fiul meu (de 5 ani) urăște să facă greșeli. A trecut o lună de când am început să fac dot card-uri cu el, dar când facem jocul „Care?”, nu poate alege cu ușurință răspunsul corect. Îi spun „E ok și dacă greșești.” Dar când alege cardurile greșite, se enervează sau plânge. Nu vrea să oprească jocul decât atunci când a ales răspunsul corect.
Cam în aceeași perioadă am început și activitățile în limba engleză. I-am pus CD-ul și el poate recita 4 pagini (80 de cuvinte) dintr-o carte. Am rămas impresionată de acest lucru și încerc să-l laud frecvent. Vreau ca el să aibă mai multă încredere în propria persoană și chiar și atunci când face o greșeală, vreau să poată acționa așa cum speră (pentru că și atunci când face o greșeală, data viitoare va putea încerca din nou din răsputeri). Ce ar trebui să fac?

【R】 Faptul că folosiți jocul „Care?” pentru a vedea dacă fiul dvs. poate înțelege dot card-urile, se pare că acesta îl percepe ca pe un test. Vă rugăm să nu jucați încă acest joc pentru că este dificil pentru copiii care au făcut dot card-uri doar timp de o lună. El se poate bucura și își poate aminti cu ușurință limba engleză pentru că este relaxat atunci când o face. Ar trebui să faceți programul Dot de trei ori, dar dacă încă mai face des greșeli, vă rugăm să nu jucați jocul „Care?”, ci doar să continuați cu programul.
Arătați-i cărțile lui preferate sau gândiți-vă la niște recompense, cum ar fi o îmbrățișare după Dots, astfel încât să ajungă să spună:
„Îmi place să mă uit la dot card-uri”.

【Î】 Este mai bine să-i arăt fiicei mele dot card-uri sau alte carduri sau să se uite la filmulețe? Când o pun să se uite la filmulețe, imediat începe să facă altceva…

【R】Filmulețele tind să repete aceleași lucruri. Vizionarea unui filmuleț poate fi o activitate simplă. Dacă părinții continuă să-i pună pe copii să se uite la aceleași lucruri, se vor plictisi imediat.
Dacă folosiți corect videoclipurile, acestea pot fi un material didactic foarte bun. Cu siguranță, le puteți folosi. Cu toate acestea, ar trebui mai întâi să-i arătați carduri și apoi să o puneți să se uite la filmulețe în cadrul activităților obișnuite cu carduri. Aranjați în așa fel activitățile, astfel încât să nu repetați aceleași lucruri. Utilizați filmulețele drept materiale didactice eficiente pentru a varia activitățile cu carduri.

【Î】 Fiului meu îi plac activitățile cu dots și sper să poată dobândi acea abilitate de dot computer. De aceea, dedic mai mult timp activității cu dots decât altor activități pentru emisfera dreaptă. Este bine așa?

【R】 Nu trebuie să vă faceți prea multe griji, deoarece celelalte abilități ale emisferei drepte vor fi scoase la iveală, atunci când fiul Dvs/ își va dezvolta abilitatea de Dot computer.
Emisfera dreaptă are 6 abilități:
(1. ESP 2. Memorie fotografică 3. Abilitate de calculator 4. Recunoașterea înălțimii sunetelor 5. Abilitatea de învățare a limbilor străine 6. Abilitatea de vindecare)
Aceste 6 abilități nu sunt independente, ci sunt interconectate. Dacă puteți să-i scoateți la iveală una din aceste abilități și celelalte vor apărea. Este ca și cum ai apuca de mjlocul unei batiste și ai lua-o pe toată, nu doar parțial.
Cu toate acestea, pentru a scoate la suprafață abilitatea de calculator a emisferei drepte, este imporant să-i oferiți fiului Dvs. alți stimuli care țin de emisfera dreaptă. El nu poate să-și dezvolte abilitatea de calculator, făcând doar execiții cu puncte. Își va dezvolta abilitatea și prin alți stimuli. Altfel spus, pentru a reuși să obțină această abilitate, continuați și cu celelalte actvități pentru emisfera dreaptă, cum ar fi arătarea cardurilor cu imagini și exercițiul de memorare. Și celelalte actvități pentru emsifera dreaptă au efecte bune asupra abilității de calculator.

【Î】 De câte ori ar trebui să repet aceast[ activitate?

【R】 Repetați-l de cel puțin 3 ori. Stabiliți modalitățile în care arătați cardurile din același ciclu. De exemplu, creșteți viteza de arătare a cardurilor sau schimbați întrebările sau secvențele. Este important să repetați programul, dar vă rugăm să încercați să găsiți diferite moduri de a arăta cardurile. Țineți minte să folosiți modalități distractive de a-i arăta carduri copilului Dvs., nu doar cele incluse în program.

【Î】 Am repetat modelul de dot program de 3 ori. Ce ar trebui să fac în viitor?

【R】Începeți prin a trece de la ceea ce asimilează copilul prin emisfera dreaptă la cea stângă, completând fișele de lucru „Care?”.
Apoi, îndrumați copilul să poată vedea răspunsurile în imaginile lui, exersând image dots. În plus, arătați-i și carduri cu calcule dificile, astfel ca fiul Dvs. să poată răspundă pe loc. Este important pentru copilul Dvs. să citească sau să scrie numere folosindu-și emisfera stângă.
Pentru a putea să-și manifeste abilitatea de calculator, copilul Dvs. ar trebui să-și folosească atât emisferea dreaptă, cât și cea stângă.

【Î】 Mi-am dat seama că i-am arătat greșit fiicei mele dot card-urile. I-am arătat dot card-ul făcut de mână și am spus “20”, dar de fapt erau 19. Ce ar trebui să fac în acest caz?

【R】 Arătați-i din nou cardul, dar cu răspunsul corect. Când îi arătați dot card-uri, aveți grijă ca numărul de puncte să fie același cu numărul pe care-l spuneți cu voce tare. De asemenea, chiar dacă numărul de puncte se potrivește cu numărul pe care-l spuneți, dacă acoperiți din greșeală cu mâna câteva puncte de pe card, tot înseamnă că o învățați greșit. Aveți grijă și la acest aspect. Vă recomandăm să vă pregătiți în prealabil pentru activitățile cu puncte (dot activities).

【Î】 Am făcut pentru o bucată de vreme activitățile cu puncte împreună cu fiul meu, deoarece arăta că îi plac. Însă, de curând pare să nu-i mai placă să le facă. Oare acest lucru s-a întâmplat din cauză că le fac în fiecare zi? Îmi puteți da câteva sugestii?

【R】 Dacă continuați să faceți doar activitățile cu puncte, fiul Dvs. se va plictisi de ele. Este în regulă dacă nu mai faceți activitatea pentru o perioadă scurtă de timp. De asemenea, există mai multe modalități de a face activitățile într-un mod mai distractiv. Puteți face un card cu personajul preferat al copilului și să fie primul în setul de carduri. Îi veți capta interesul dacă îi veți spune, “Te strigă ○○ (numele personajului preferat). El spune că vrea să facă împreună cu tine activitățile cu puncte și îți va spune totul despre ele.”
De asemenea, puteți aranja cardurile în mai multe feluri, cum ar fi să faceți carduri unice.

【Î】Am făcut cu fiica mea setul de dot card-uri Shichida, dot card-urile făcute de mână și filmulețele cu dots încă de la vârsta de 1 an și 2 luni. Cu toate acestea, procentajul de răspunsuri corecte din jocul „Care?” rămâne scăzut și spune că nu știe răspunsul. Vă rog să-mi dați câteva sfaturi în legătură cu tipul de activități pe care ar trebui să le fac cu ea în viitor.

【R】Continuați cu răbdare să faceți activitatea cu asocierea punctelor (dots) cu numere. Ar trebui să arătați și dot card-urile. Pe de altă parte, ar trebui să faceți tehnica vizualizării sau jocurile ESP, pentru a putea să-și imagineze culorile și formele. Dacă îi place exercițiul de vizualizare, faceți image dots cu ea. Image dots sunt pentru copii ca să învețe să calculeze punctele (dots) pe care le văd în imaginea lor, fără să foloseascpă carduri. Pentru ca fiica Dvs. să poată face acest lucru, este important să o ghidați să vadă imaginile liber. În image dots, ar trebui să transmiteți image dots de la 1 la 10, spunându-i: „Îți voi trimite o imagine cu 3 puncte. Te rog să-mi spui dacă le vezi.” Apoi, faceți cu ea probleme cu adunări sau scăderi, cu răspunsuri de până la 5. Spuneți-i: „Se adaugă un punct, după care sunt 4 puncte.” La sfârșit, puneți-o să schimbe punctele în cifre, spunându-i: „Apar opt puncte. Se strâng la un loc și se schimbă repede în cifra 8.” Folosind aceste metode, vă puteți bucura de image dots. Răspunsurile ei vor apărea dacă urmăriți acești pași: întrebare  puncte (dots)  cifră  răspuns.
Apoi, emisfera ei dreaptă se va conecta cu emisfera stângă și continuând exersarea scrierii și a arătării de dot card-uri, ea va putea să facă calcule folosindu-se de emisfera dreaptă. De asemenea, ar trebui să o puneți să exerseze scrierea numerelor. Copiii cu vârsta de peste 3 ani își folosesc mai mult emisfera stângă și mai puțin pe cea dreaptă. Pentru ca fiica Dvs. să-și folosească emisfera dreaptă, faceți activitatea pregătitoare înainte de oricare activitate.

【Î】 Am făcut de mai mai multe ori activități cu puncte, însă fiul meu nu-și poate forma abilitatea de calcul rapid. Cred că am făcut activitățile cu puncte conform manualului. Oare am dat greș?

【R】 Niciodată nu dăm greș cu activitățile cu puncte. Majoritatea abilităților Dot apar brusc. Aveți încredre în abilitățile fiului Dvs. și continuați activitățile. Dacă Dvs. sau educatoarea lui sunteți stresate atunci când țineți activitățile, fiul Dvs. va simți acest lucru pe calea undelor și va fi mult mai dificil să-i scoateți la iveală abilitățile. Este important să credeți în capacitățile lui.
De asemenea, majoritatea părinților cred că au eșuat la capitolul Dots deoarece, după ce își învață copiii, nu pot vedea abilitatea lor de a produce informația asimilată. Pentru a face conexiunea între asimilarea și verificarea conținutului asimilat, continuați să faceți activitățile cu puncte, punând accent pe importanța activității de image dots și a asimilării numerelor.

【Î】 Încerc să-i arăt fiului meu flashcardurile într-un ritm rapid, însă, el vrea să se uite la carduri încet.
Este bine dacă îi arăt cardurile într-un ritm mai lent?

【R】 Este important să-i arătați câte un card pe secundă, deoarece la această viteză emisfera dreaptă începe să funcționeze. Dacă îi vorbiți despre carduri sau i le explicați într-un ritm lent, îi va funcționa doar emisfera stângă. Dacă încă vrea să se uite la carduri încet, faceți acest lucru separat. De asemenea, dacă este posibil, ar fi mai bine să pregătiți un set separat de carduri pe care să i le arătați încet.

【Î】 Când îi arăt cardurile, fiica mea spune în același timp cu mine cuvintele corespondente imaginilor de pe carduri sau numerele formate din puncte (dot numbers). Se vor vedea rezultate în urma acestei metode?

【R】Dacă fiica Dvs. repetă cuvintele atunci când arătați cardurile, viteza Dvs. va deveni mai mică. Repetiția este importantă în funcție de vârsta copilului. Părinții pot arăta copiilor carduri cu imagini, în timp ce spun cuvintele sau pot pune copiii să spună cuvintele. De asemenea, îi pot pune pe copii să spună ei cuvintele. Stabiliți modalitățile de arătare a cardurilor, astfel încât fiica Dvs. să se poată concentra pe privitul cardurilor. De exemplu, faceți o promisiune împreună, înainte de a arăta cardurile, „Te rog să te uiți la carduri în liniște.” Sau includeți cardul ei preferat în setul de carduri și ziceți-i „Spune-mi când vezi cardul tău preferat.” De asemenea, pentru a evita situația în care copilul se poate plictisi de această activitate, este necesar să modificați modul în care arătați cardurile, crescând numărul de carduri noi pe care le includeți în set.
Dacă faceți activitățile pentru emisfera dreaptă când sunteți nervoasă sau stresată, nu veți obține rezultate. Încercați să faceți activitățile în așa fel încât Dvs. și fiica Dvs. să vă bucurați de ele.

【Î】 Sunt foarte ocupată în fiecare zi să-mi cresc cei doi copii (unul are 2 ani și celălalt câteva luni). Le-am arătat cardurile de mai mult timp, însă în ultimele câteva luni, m-am oprit și am început să le pun DVD-uri. Oare este mai bine să citesc cardurile și să audă vocea mea? De asemenea, ar trebui să le arăt aceleași carduri în fiecare zi? Sau ar trebui să le arăt diferite tipuri de carduri?

【R】Când sunteți ocupată, utilizați DVD-urile și citiți o carte copiilor. Nu este bine să depindeți complet de DVD-uri, ci să le folosiți ocazional. Dacă nu vă puteți face timp să arătați cardurile, deoarece sunteți ocupată, ar trebui să folosiți ca material principal DVD-urile și să citiți una sau două cărți cu imagini. Când aveți timp, de exemplu, într-o sâmbătă sau duminică, ar trebui să le arătați cardurile.
Faceți activități folosindu-vă vocea Dvs. pe cât de mult posibil.
Nu ar trebui să creșteți numărul de carduri noi, ci în schimb ar trebui să le arătați copiilor aceleași carduri în aceeași ordine până când se fixează în memoria lor. De exemplu, dacă le arătați 100 de carduri în aceeași ordine o dată sau de două ori pe săptămână, veți dezvolta abilitățile copiilor de a memora ce card va urma. În plus, dacă atribuiți un număr pentru fiecare card, veți dezvolta abilitatea minunată a copiilor Dvs. de a „memora cardurile făcând o legătură între imagini și numere”.

【Î】 I-am arătat carduri fiului meu de când avea 1 an, iar acum are 5. Cred că la această vârstă, începe să-și folosească mai mult emisfera stângă. Oare voi obține ceva rezultate dacă îi arăt cardurile în continuare?

【R】Din punct de vedere al activării emisferei drepte sau dezvoltării memoriei fotografice, flashcardurile sunt eficiente pentru toată lumea. Dacă îi arătați multe carduri repede, indiferent de vârsta pe care o sau chiar dacă ar fi fost vorba de un adult, tot i-ați stimula emisfera dreaptă. Se crede că dacă sunt arătate deodată 1 000 de carduri, funcția creierului se va schimba. Dacă fiul Dvs. este dispus să se uite la carduri, continuați în mod constant cu ele fără să vă gândiți la vârsta lui. Este important să continuați activitatea chiar și pentru puțin timp.
Dacă fiului Dvs. îi place activitatea cu carduri și îi asigurați un stimul emisferei sale drepte, munca pe care ați făcut-o până în momentul de față nu va dispărea și în viitor va duce la rezultate.
Pe de altă parte, asimilarea de cuvinte este un alt scop al flashcardurilor. Ar trebui să nu-i mai arătați cardurile pe care deja și le amintește. În schimb, înlocuiți-le cu altele noi, astfel încât să îi îmbogățiți vocabularul sau cunoștințele. În funcție de interesele copilului Dvs., adăugați carduri speciale și continuați să i le arătați într-un mod distractiv cu scopul de a le asimila.

【Î】Fiul meu are 1 an. Anul trecut am cumpărat marea parte a pachetelor de flashcarduri. S-a uitat la carduri până când a început să meargă în patru labe. Acum nu i le mai pot arăta, ceea ce mă face să mă gândesc să renunț la metoda Shichida. La un moment dat m-am bucurat că am început așa devreme, însă acum sunt gata să renunț.

【R】Poate fiul Dvs. vrea să vă imite. Faceți câteva carduri și lăsați-l să le atingă cum vrea el. Dacă le poate atinge și înțelege ce sunt, va fi mulțumit.
Când îi arătați cardurile, faceți în așa fel încât să nu ajungă la ele, de exemplu, arătați-le stând de partea cealaltă a mesei sau de pe o poziție mai înaltă, cum ar fi de pe un scaun. Dacă continuați să-i arătați carduri în fiecare zi, îi veți forma obiceiul de a se uita la carduri. Este eficient să arătați cardurile imediat după ce fiul Dvs. se trezește sau înainte să se ducă la culcare, deoarece acestea sunt momentele când funcția emisferei drepte este redusă. Dacă pregătiți cardurile în avans, i le puteți arăta repede. După ce se uită la carduri, lăudați-l și îmbrățișați-l spunându-i „Îți mulțumesc că te-ai uitat la carduri”. El va iubi cardurile, pentru că este fericit să fie lăudat.

【Î】 I-am arătat fiicei mele de 7 luni 1600 de carduri cu imagini. Cum ar trebui să i le arăt a doua oară? Îi arăt 10 carduri pe categorie timp de 5 zile, după care schimb 2 carduri în a șasea zi.

【R】Arătarea cardurilor cu imagini activează emisfera dreaptă. Acestea reprezintă un exericțiu de bază pentru ca emisfera dreaptă să creeze circuite, astfel încât copiii să poată vedea imediat. În același timp, este și un mod eficient în care copiii pot conecta cuvintele cu imaginile, să-și îmbogățească vocabularul și să activeze funcția emisferei stângi.
Factorii importanți în arătarea cardurilor sunt “viteza rapidă” cu care este arătat un card, și anume mai mică de o secundă, oprirea în momentul în care copilul vrea să se uite la mai multe carduri și „volumul mare” de carduri. Dacă fiica Dvs. se uită la carduri, creșteți numărul de carduri pe care i le arătați, de la 100 la 200. Totuși, dacă îi arătați aceleași carduri în fiecare zi, ea se poate plictisi și nu se mai uită la ele. Schimbați 10% din carduri. Aceasta se numește metoda slide.
Zece la sută este doar un exemplu. Dacă fiica Dvs. se plictisește repede, creșteți numărul de carduri pe care i le arătați. Două sau trei săptămâni mai târziu, folosiți din nou cardurile pe care le-ați scos din set. Copiii își pot aminti rapid lucrurile, dar tot la fel de rapid le pot uita. După puțin timp, reciclați cardurile pe care deja și le-a fixat în memorie. În plus, este bine să includeți și carduri cu un conținut care prezintă interes pentru ea.

【Î】 Când îi arăt carduri, fiul meu își pierde puterea de concentrare. Îmi puteți oferi câteva sugestii de cum să-l ajut să-și păstreze puterea de concentrare?

【R】 Prima dată, ar trebui să-l puneți să promită că se va concentra atunci când se va uita la carduri, deoarece este important să-i arătați cât mai multe carduri într-un ritm rapid.
Apoi, dați-i sugestii, “Te poți concentra foarte bine atunci când te uiți la carduri.”
Mai există o metodă de a-i pune câte o întrebare copilului despre carduri o dată la 10 carduri, de exemplu, “Ce este acesta?”
Puteți schimba starea fiului Dvs., să-i păstrați puterea de concentrare și să verificați cât înțelege, punându-l să zică cardurile pe care i le arătați. Totuți, dacă îl puneți prea des să spună cuvintele, nu va putea să asimileze rapid prea multă informație. Vă rugăm să fiți atentă la acest aspect.

【Î】 I-am arătat flashcarduri fiului meu de când avea 4 luni, însă în ultima vreme este atent la alte lucruri și nu se mai uită deloc la ele. Am crezut la un moment dat că ar trebui să facem o pauză și nu i-am mai arătat carduri timp de o lună și jumătate. Dar, deși am început din nou, tot la fel face. Ce ar trebui să fac?

【R】 Poate, fiul Dvs. s-a plictisit de flashcarduri sau poate este prea dificil pentru el să se concentreze asupra unui lucru la vârsta de un an, când i se dezvoltă curiozitatea.
Când folosiți flashcardurile, este important să țineți cont de ordinea lor și de ritm. Când îi arătați cardurile, aranjați-le în așa fel încât fiul Dvs. să se poată concentra asupra lor și să se gândească, “Acest lucru este neobișnuit.” Gândiți-vă la moduri diferite în care să-i arătați cardurile, cum ar fi să introduceți în set o poză cu Dvs., tatăl lui sau cu el, sau carduri cu personaje. Sau puteți imita sunetele scoase de animale, atunci când îi arătați carduri cu animale. Dacă faceți curat în cameră înainte de a-i arăta flashcardurile, veți crea un mediu în care fiul Dvs. se poate concentra. Sau pentru a face activitatea mai vie, schimbați tonul vocii, atunci când spuneți “Haide să facem activitatea cu flashcarduri,” sau “Gata. Am terminat.”.
Dacă îi arătați iubirea Dvs., îmbrățișându-l înainte de fiecare activitate, el se va relaxa și se va uita la carduri. Când nu-i place activitatea, vă rugăm să nu-l fortați să o facă în fiecare zi. Continuați să faceți din când în când pauze.

【Î】 Sunt prea ocupată să fac activități mnemonice. Îmi puteți oferi câteva sugestii?

【R】 În viața de zi cu zi puteți exersa:
・Memorarea numerelor de telefon
・Memorarea numelor de stații de tramvai sau metrou
・Memorarea numelor oamenilor
・Să se uite la plăcuța de înregistrare a mașinii și să schimbe numerele conform celor 100 de cuvinte peg. În plus față de ce am menționat mai sus, puteți veni cu alte idei similare. Sfatul nostru este să continuați să faceți activitățile de memorare într-un mod cât mai divers.

【Î】　Cu cea de-a doua fiică folosesc fișe de lucru pentru cele 100 de cuvinte peg, care se adresează copiiilor din clasele primare. Cu toate acestea, nu avansează repede, deoarece le face foarte încet. Prima mea fiică îi spune, „Ei, bine! O să creez o poveste” și schimbă câteva din cuvintele peg. A început să-i spună surorii propriile ei povești originale, iar cea mică să zică că sunt mai ușor de ținut minte și să le prefere pe acestea. Oare este bine așa?

【R】În cadrul memorării peg-urilor, copiii ar trebui să înceapă cu memorarea cuvintelor peg. După care, ei memorează diverse lucruri, cum ar fi numerele odată cu cuvintele. În acest fel, își vor dezvolta capacitatea emisferei drepte, cu care pot ține minte ce au văzut prin imagini. De asemenea, repetând activitatea, ele vor putea ține minte multe lucruri cu ajutorul imaginilor. Este în regulă să schimbe cuvintele cheie peg în altele mai ușor de ținut minte.
Repetând această activitate, de fiecare dată când vor dori să-și aducă aminte ceva, o vor putea face ușor. Ei își vor aminti ce au memorat prin intermediul imaginilor din emisfera dreaptă. Folosiți povești distractive pentru a ține mine ordinea cuvintelor peg.

【Î】　Fac activități pentru metoda peg și pentru link method cu ajutorul cardurilor, dar nu pot să cresc cu ușurință numărul de carduri pe care fiul meu le ține minte. Mai mult, deseori se plictisește de metodele de memorare sau își pierde puterea de concentrare. Îmi puteți sugera câteva metode eficiente?

【R】 Dacă îl forțați pe fiul Dvs. să memoreze sau să înțeleagă activitățile pentru emisfera dreaptă, el se va simți stresat și va fi dificil să obțineți rezultate. Continuați să faceți activitățile într-un mod plăcut. În plus, faceți în așa fel încât conținutul cardurilor pe care trebuie să le memoreze să fie mai interesant. De fiecare dată când folosiți link method sau metoda peg, cu cât ceva este mai impresionant sau distractiv de memorat, cu atât mai mult ni-l putem aminti. Mai jos sunt câteva metode specifice:
１．Metoda substituției （Înlocuiți elementul cu ceva mai ușor de memorat）
Este mai ușor de memorat anumite lucruri, dacă sunt personificate și lasă impresii puternice.
ex. Cactusul merge.
２．Metoda disproporției （Eliminarea simțului mărimii）
Neținând cont de mărimea reală a obiectului, îl puteți face mult mai impresionant decât ar putea fi în realitate.
ex. O picătură de ploaie de dimensiunea unui elefant; O furnică gigantică.
３．Hiperbolizarea （Exagerarea numerelor）
ex. O sută de portocale în gura mea
４．Tehnica stării dinamice （Folosirea mișcării în poveste）
Când sunt incluse și verbe de acțiune, imaginile pot deveni comice.
ex. Un pește a ieșit din nara lui. Folosind astfel de detalii ușor exagerate, veți putea scoate la iveală interesul fiului Dvs. și să-l ajutați să memoreze mai ușor. De asemenea, memorarea imaginilor interesante ajută ca activitatea să nu fie plictisitoare pentru copil.

【Î】　Fiica mea nu poate să-și aducă aminte ușor cu ajutorul memoriei emisferei drepte și să recreeze ceva ce a văzut doar o dată. Ce ar trebui să fac?

【R】 Începeți cu metoda peg și cu linking method, amândouă fiind ușor de făcut. Folosind oricare dintre aceste metode, ea își va îmbunătăți calitatea memoriei și prin repetiție, veți scoate la suprafață memoria emisferei drepte. În plus, vă rugăm să-i oferiți sugestii înainte de folosirea metodei, “În capul tău se află o cameră foto și, de aceea, poți ține minte lucrurile de parcă ai fi făcut o poză.”

【Î】　Când ar trebui să începem să exersăm metoda citirii rapide?

【R】　Copiii ar trebui să înceapă exersarea citirii rapide odată ce pot citi ușor o carte. După care, puteți face exerciții, arătându-le rapid carduri cu diferite cuvinte.

【Î】 Vreau ca fiul meu să facă exercițiile de citire rapidă. Cu ce ar trebui să încep. Există vreo metodă pentru copii mai mici?

【R】 La început, ar trebui să faceți activitatea pregătitoare (meditație, respirație controlată, sugestii) pentru a-i activa emisfera dreaptă.
După aceea, faceți tehnica vizualizării înainte de exercițiul de citire rapidă. Ar trebui să-l puneți să-și imagineze că poate citi o carte ușor, că înțelege tot conținutul și că îi face plăcere.
În plus, vă rugăm să faceți exercițiul de antrenare a mușchilor oculari. Lipiți personajul preferat pe un băț și spuneți-i, “Te rog să urmărești bățul.” Deoarece este dificil pentru copiii mai mici să-și miște doar ochii, duceți bățul în sus și jos, stânga și dreapta și mișcați-l circular.

【Î】 Cred că citirea rapidă activează emisfera dreaptă, dar nu pot înțelege acest lucru, deoarece simt că atunci când fac exercițiul de citire rapidă, copiii mei nu apreciază cărțile. Nu credeți că, dacă ar citi cartea cu atenție, vor fi influențați la nivel emoțional mai mult? Pe de altă parte, cred că pentru a le fi mai ușor în clasele primare, este bine pentru copii să poată citi repede….

【R】 Prin folosirea metodei Shichida de citire rapidă, copiii nu obțin informații din citirea cuvintelor, ci din schimbarea informației din carte în lumină și imagini și recepționarea lor prin intermediul emisferei drepte. Ei se pot bucura de citit prin imaginile emisferei drepte mult mai mult decât prin cititul atent și cu grijă, deoarece imaginile sunt atât de vii și sunt însoțite de formă, sunet și simțuri. Copiii vor simți de parcă se află într-o carte.
De asemenea, copiii își vor îmbunătăți memoria emisferei drepte prin activarea emisferei lor drepte. Vor putea memora pe loc pagini și să și le aducă aminte oricând vor dori ei. Desigur, pot înțelege și se pot bucura de conținuturile cărților mai mult decât dacă le-ar citi în mod normal, deoarece pot înțelege și își pot aminti ceea ce au citit rapid.
Copiii nu vor citi cărți într-un ritm lent, atunci când le pot citi rapid. Dacă vor să citească normal, o pot face. Dacă vor să citească rapid sau ar trebui să citească rapid, de asemenea o pot face. În altă ordine de idei, copii își pot ajusta viteza de citire. Exersând cititul rapid, vor putea să se controleze în funcție de timp sau situație. Este important să realizați că cititul rapid este foarte diferit de cel normal și să folosiți ambele tehnici în mod corespunzător.